Pacienţii cu deficienţă parţială sau completă de dihidropirimidin dehidrogenază (DPD) prezintă un risc crescut de toxicitate severă în timpul tratamentului cu fluoropirimidine (5-fluorouracil, capecitabină şi tegafur), astfel că autorităţile recomandă profesioniştilor din domeniul sănătăţii testarea fenotipului şi/sau a genotipului înainte de începerea tratamentului cu fluoropirimidine.
Anunţul este cuprins într-o comunicare directă către profesioniştii din domeniul sănătăţii, transmisă de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR).
Comunicarea vine după ce Agenţia Europeană a Medicamentului (EMA) a recomandat, în luna mai, testarea pacienţilor în vederea identificării unui eventual deficit de enzima DPD înainte de începerea tratamentului oncologic cu fluorouracil sau cu substanţele înrudite capecitabină şi tegafur.
"Tratamentul cu medicamente care conţin 5-FU, capecitabină sau tegafur este contraindicat la pacienţii cu deficienţă completă de DPD cunoscută. Luaţi în considerare administrarea unei doze iniţiale reduse la pacienţii cu deficienţă parţială de DPD identificată", se arată în documentul transmis de ANMDMR.
Monitorizarea efectului terapeutic al medicamentelor care conţin fluorouracil poate îmbunătăţi rezultatele clinice la pacienţii care primesc perfuzii continue cu 5-fluorouracil, menţionează agenţia.
Aceste recomandări nu se aplică medicamentelor care conţin fluorouracil indicate pentru utilizare cutanată în tratarea unor afecţiuni precum keratoza actinică şi veruci (negi), deoarece prin piele sunt absorbite niveluri foarte mici de medicament.
O proporţie semnificativă din populaţia generală prezintă deficit de DPD, enzimă necesară pentru descompunerea în organism a fluorouracilului şi a substanţelor înrudite capecitabină, tegafur şi flucitozină.
Astfel, potrivit ultimelor studii, până la 9% din populaţia de origine caucaziană prezintă un nivel scăzut de enzimă DPD funcţională, iar la circa 0,5% această enzimă este complet absentă.
Ca urmare a tratamentului cu aceste medicamente, fluorouracilul se poate acumula în sânge, ceea ce determină apariţia de efecte secundare severe şi care pot pune viaţa în pericol, precum neutropenie (nivel scăzut de neutrofile, un tip de globule albe necesare pentru combaterea infecţiei), neurotoxicitate (apariţia de leziuni la nivelul sistemului nervos), diaree severă şi stomatită (inflamarea mucoasei gurii).
Identificarea deficitului de DPD se poate realiza prin măsurarea nivelului de uracil (o substanţă descompusă prin acţiunea DPD) din sânge sau verificarea prezenţei anumitor mutaţii (modificări) la nivelul genei pentru DPD.
Astfel, EMA a recomandat în luna mai ca, înainte de începerea tratamentului oncologic cu fluorouracil cu administrare prin injecţie sau perfuzie (picurare), capecitabină sau tegafur, medicul să efectueze o analiză prin care să verifice dacă pacientul prezintă o enzimă DPD funcţională.
În caz de deficit total cunoscut de DPD, pacientului nu i se vor administra astfel de tratamente, deoarece acestea măresc riscul de apariţie a unor reacţii adverse grave şi care pot pune viaţa în pericol.
În caz de deficit parţial de DPD, medicul poate începe tratamentul cu doze mici, pe care le poate mări în lipsa reacţiilor adverse grave.
