Un somn odihnitor ar putea deveni mai mult decât o componentă esenţială pentru un stil de viaţă sănătos: un nou studiu preclinic a demonstrat că anumite somnifere pot proteja creierul împotriva proceselor distructive din afecţiuni precum maladia Alzheimer. Pentru medici şi cercetători implicaţi în tratamentul şi înţelegerea tulburărilor neurodegenerative, aceste rezultate deschid perspective pentru potenţiale terapii eficiente, axate pe prevenţia şi controlul acumulării proteinelor toxice în creier.
Un somnifer comun a restabilit tiparele sănătoase de somn, protejând şoarecii de leziunile cerebrale observate în bolile neurodegenerative, precum boala Alzheimer, conform unui nou studiu realizat de Facultatea de Medicină a Universităţii Washington din St. Louis (WashU Medicine).
Medicamentul previne acumularea nocivă a unei forme anormale a proteinei tau în creier, reducând astfel inflamaţia cerebrală asociată cu această proteină în maladia Alzheimer.
Proteina tau este importantă pentru menţinerea structurii şi funcţiei neuronilor. În starea sa normală, această proteină conţine un număr redus de grupări chimice numite fosfaţi. Însă, atunci când aceste grupări se acumulează în exces, proteina tau tinde să formeze aglomerări care pot declanşa inflamaţii şi moartea celulelor nervoase.
Autorii au constatat că, prin blocarea receptorilor de orexină cu somnifere, se poate preveni adăugarea excesivă de fosfaţi pe tau, contribuind la menţinerea funcţiei sale sănătoase în creier.
Într-un studiu, publicat marţi, în revista Nature Neuroscience, cercetătorii sugerează că medicamentul lemborexant, şi alte medicamente care acţionează în mod similar, ar putea ajuta la tratarea sau prevenirea deteriorării cauzate de proteina tau în multiple boli neurodegenerative, inclusiv boala Alzheimer, paralizia supranucleară progresivă, sindromul corticobazal şi unele forme de demenţă frontotemporală.
„În acest nou studiu, am demonstrat că lemborexant îmbunătăţeşte somnul şi reduce cantitatea de proteine tau anormale, care pare a fi un factor principal al deteriorării neurologice observate în Alzheimer şi în alte boli asociate. Sperăm ca această descoperire să conducă la studii suplimentare asupra acestui medicament pentru somn şi la dezvoltarea de noi terapii care ar putea fi mai eficiente decât cele disponibile în prezent, ca monoterapie, sau în combinaţie cu alte tratamente”, a declarat autorul principal, dr. David M. Holtzman, medic şi profesor emerit de neurologie la WashU Medicine, citat într-un comunicat.
Se ştie de mai mult timp că lipsa somnului este un factor de risc pentru boala Alzheimer.
„Anticorpii împotriva amiloidului, pe care îi folosim acum pentru tratarea pacienţilor aflaţi în stadii incipiente ale demenţei Alzheimer, sunt utili, dar nu încetinesc progresia bolii atât de mult pe cât ne-am dori”, a explicat dr. Holtzman.
„Avem nevoie de noi abordări pentru a reduce acumularea anormală de tau şi inflamaţia asociată, iar acest tip de somnifer merită investigat în continuare. Ne propunem să aflăm dacă intervenţia simultană asupra proteinelor amiloid şi tau ar putea oferi o eficienţă sporită în încetinirea sau stoparea evoluţiei bolii”, a completat medicul.
Echipa sa a fost printre primele care a identificat legătura dintre somnul deficitar, riscul de Alzheimer şi acumularea de proteine precum amiloid şi tau.
În studii anterioare, realizate pe şoareci modificaţi genetic pentru a reproduce trăsăturile bolii Alzheimer, cercetătorii au observat că lipsa somnului favorizează acumularea nocivă a proteinelor amiloid şi tau în creier.
Odată cu îmbunătăţirea somnului, prin administrarea medicamentului la animalele studiate, s-au observat efecte protectoare la nivel cerebral: reducerea acumulării proteinei tau şi o diminuare a pierderii neuronale caracteristice bolii.
Proteina tau se acumulează în creier în mai multe boli neurologice, inclusiv Alzheimer, şi provoacă inflamaţie şi moartea celulelor nervoase. Laboratorul de la WashU a testat medicamentul şi pentru că acesta are efecte asupra unor părţi ale creierului afectate de acumularea anormală de tau, fără să afecteze coordonarea motorie, o preocupare importantă pentru persoanele cu demenţă care iau somnifere (sedative hipnotice).
Acest tratament se numără printre cele trei medicamente pentru somn, aprobate în Statele Unite, care inhibă efectele orexinelor, proteine mici care reglează somnul, acţionând ca antagonişti ai receptorilor de orexină.
Medicamentul blochează ambii receptori de orexină (tipurile 1 şi 2). Receptorii sunt proteine situate pe suprafaţa celulelor, care se leagă de alte molecule şi reglează activitatea celulară. Aceştia joacă roluri importante în ciclurile somn-veghe şi în apetit, printre alte procese fiziologice.
La şoarecii predispuşi genetic la acumularea dăunătoare de tau, medicamentul a redus leziunile cerebrale în comparaţie cu şoarecii din grupul de control. De exemplu, cei care au primit acest medicament au prezentat un volum cu 30% până la 40% mai mare al hipocampusului, o zonă cerebrală importantă pentru formarea memoriei, comparativ cu şoarecii din grupul de control şi cei trataţi cu un alt somnifer, zolpidem, care face parte dintr-o clasă diferită de medicamente.
Acesta din urmă a crescut durata somnului, dar nu a oferit efectele protectoare împotriva acumulării de tau observate cu medicamentul investigat, sugerând că tipul de somnifer, respectiv antagonist al receptorilor de orexină, este important pentru efectele neuroprotectoare.
Cercetătorii au descoperit că aceste efecte benefice s-au manifestat doar la şoarecii masculi, iar acest aspect este încă în curs de cercetare.
Dr. Holtzman a sugerat că diferenţele observate între sexe ar putea fi explicate prin faptul că şoarecii femele, deşi aveau aceeaşi predispoziţie genetică pentru acumularea de proteine tau, au prezentat o formă mai puţin severă de neurodegenerare decât masculii.
Astfel, având un nivel iniţial mai redus de afectare cerebrală, beneficiile aduse de tratament ar fi putut fi mai subtile şi mai dificil de evidenţiat.
Foto articol: Un nou studiu realizat de cercetători de la WashU Medicine sugerează că medicamentul lemborexant şi alte somnifere care acţionează în mod similar ar putea ajuta la tratarea sau prevenirea leziunilor provocate de acumularea nocivă a proteinei tau în mai multe boli neurodegenerative, inclusiv Alzheimer. Imaginea prezintă secţiuni transversale de ţesut cerebral de la doi şoareci cu predispoziţie genetică pentru acumularea de tau. Tratamentul cu acest somnifer (dreapta) a dus la un volum mai mare al hipocampusului (spirala violetă centrală), o zonă importantă pentru memorie, şi la o pierdere mai redusă de ţesut cerebral (spaţiu alb vizibil) mai mic în ţesutul cerebral, comparativ cu lipsa tratamentului (stânga). Credit foto: Samira Parhizkar / WashU Medicine
