Criza medicamentelor s-a adâncit în ultimii ani în România. În continuare, nu există mecanisme de monitorizare, iar statul român nu cunoaşte nici care este necesarul de medicamente, pentru a răspunde nevoii pacienţilor, nici care sunt stocurile în timp real de medicamente în ţară.
„Nu am mai discuta acum despre comenzi justificate, despre reţete simple sau compensate, despre modalităţi de prescriere şi eliberare, dacă ar exista date concrete, reale despre boli şi medicamente în România.”, susţine farm. Sânziana Mardale, Preşedinte AFIE.
Asociaţia Farmaciilor Independente Ethica (AFIE) atrage atenţia asupra problemelor fundamentale care nu au fost rezolvate de-a lungul anilor şi care accentuează lipsa medicamentelor din România.
În ultimii 5 ani, deşi o serie dintre produsele esenţiale pentru pacienţii cu boli cronice nu se găseau la furnizori sau stocurile erau insuficiente pentru a răspunde solicitărilor din partea populaţiei, farmaciile independente au făcut toate eforturile pentru a se aproviziona cu medicamente.
„Problema lipsei medicamentelor de pe piaţă este una cu care ne confruntăm zilnic ca farmacişti, a devenit parte din activitatea curentă şi este un aspect care a luat amploare şi la nivel global. Chiar dacă farmaciile realizează toate demersurile care ţin de ele pentru a dispune de o gamă adecvată de medicamente, nu ne putem obişnui cu gândul că, după atât de mulţi ani, autorităţile române încă nu au un sistem bine pus la punct de monitorizare a stocurilor. Mai mult, nu se cunoaşte în mod real numărul pacienţilor care suferă de o anumită boală, prin urmare nu există un necesar real al produselor medicamentoase de care aceştia au nevoie.”, a declarat farm. Sânziana Mardale, Preşedinte AFIE.
Prezentăm, pe scurt, principalele aspecte care nu funcţionează corespunzător şi care au ca efect, în final, lipsa medicamentelor, cu riscuri asupra sănătăţii pacienţilor:
- Raportarea stocurilor de medicamente de la furnizori către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România se realizează într-un sistem rudimentar (în format tabelar, transmis de fiecare furnizor în parte şi care trebuie agregat), care nu permite vizualizarea acestor stocuri în timp real şi luarea unor măsuri rapide în cazul în care un medicament nu se mai găseşte pe piaţă.
- Necesarul dintr-un anumit medicament utilizat de pacienţii cu boli cronice se stabileşte printr-o estimare a cantităţii, şi nu printr-un sistem de date exacte care să permită stabilirea unui necesar real; nu există, la nivel naţional, registre de boală funcţionale, care să identifice patologii şi să se stabilească cantitatea minimă necesară pentru a îndeplini nevoia pacienţilor din România.
- Fără aceste două instrumente esenţiale, descrise mai sus, nu se poate stabili stocul necesar care ar trebui pus pe piaţă de către producătorii de medicamente, aceştia bazându-se în acest moment pe stocuri istorice sau pe solicitările exprese venite din partea populaţiei, pe comenzile justificate transmise de farmacii sau pe estimările comisiilor de specialitate.
- În aprovizionarea cu medicamente a populaţiei, primează de multe ori principiile comerciale şi mai puţin cele concurenţiale şi legate de sănătatea publică. Accesul echitabil la medicamente, indiferent de furnizorul de servicii farmaceutice ales, şi prin urmare, dreptul la sănătate al pacienţilor, sunt aspecte primordiale, de care ar trebui să se ţină cont în toate reglementările legislative şi procesele care au loc.
- Legislaţia în vigoare privind obligaţia de serviciu public, care înseamnă asigurarea de către toţi actorii implicaţi pe lanţul de aprovizionare a unei game adecvate de medicamente, în stocuri suficiente, astfel încât nevoia pacienţilor din România să fie adresată, nu are finalitate: sistemul de monitorizare în timp real a stocurilor nu funcţionează, iar autorităţile nu au pârghii prin care să intervină atunci când există o solicitare fermă din partea unei farmacii pentru un anumit medicament, iar acesta lipseşte de pe piaţă.
„Aşa cum este prevăzut cadrul normativ, atunci când stocul la nivel naţional dintr-un anumit medicament scade, sistemul de monitorizare a stocurilor ar trebui să transmită autorităţilor o alertă, astfel încât acestea să ia măsurile care se impun – suspendarea acestui medicament de la livrare intracomunitară („export paralel”), discuţii cu actorii din piaţă şi identificarea unor soluţii. Nu ştim să fi existat vreodată o astfel de alertă, chiar dacă au fost raportate constant o serie de medicamente care lipsesc. O revizuire a legislaţiei în domeniul medicamentului este absolut necesară, iar autorităţile trebuie să ţină cont de toate problemele apărute în decursul anilor, astfel încât împreună să putem îmbunătăţi sistemul şi să găsim soluţii potrivite.”, a adăugat farm. Sânziana Mardale, Preşedinte AFIE.
Pe lângă aceste aspecte punctuale, reprezentanţii asociaţiei consideră că politica medicamentului în România ar trebui să vină în sprijinul pacienţilor, cu anumite măsuri:
- Încurajarea pătrunderii medicamentelor pe piaţa din România, în general, şi a genericelor, în mod particular; medicamentele generice ar putea beneficia de o serie de facilităţi, de la prioritizarea la autorizare şi până la aspecte care ţin de prescriere şi decontare; medicamentele generice ar asigura o gamă mult mai variată de produse similare, care să răspundă nevoii pacienţilor şi care ar putea să acopere anumite discontinuităţi;
- Identificarea unor soluţii alternative care să asigure costuri reduse pentru medicamentele rambursate de către stat, precum negocieri directe cu producătorii; politica actuală de preţ a României, prin care sunt prevăzute o serie de praguri, precum şi preţul cel mai mic din 12 ţări cu care ţara noastră se compară, cumulat cu taxa clawback, prin care producătorii de medicamente acoperă o parte din cheltuielile sistemului de sănătate cu medicamente, au dus de fapt la probleme de aprovizionare, la suportarea unor ieftiniri ale medicamentelor de către farmaciile comunitare (cu pierderi financiare pentru acestea şi cu riscul de a nu-şi mai putea derula activitatea), la retragerea din ţară a unor produse sau la exportul paralel al acestora, în detrimentul pacienţilor.
- O comunicare constantă cu toţi actorii din lanţul de aprovizionare, de la producătorii de medicamente, la distribuitorii angro şi farmaciile comunitare, este esenţială pentru a putea preîntâmpina problemele şi a găsi soluţii. Revizuirea cadrului normativ, pentru ca el să răspundă nevoilor actuale ale sistemului de sănătate, este de asemenea importantă – orice propunere legislativă, orice act normativ trebuie analizat după un timp de la implementare, pentru a putea fi îmbunătăţit.
Specificăm faptul că toate aceste aspecte reies din practica farmaceutică de zi cu zi, din actele normative în vigoare, precum şi din declaraţiile reprezentanţilor autorităţilor cu responsabilităţi în domeniul sănătăţii.
Farm. Sânziana Mardale,
preşedinte Asociaţia Farmaciilor Independente „Ethica”
