Într-o perioadă marcată de presiuni constante asupra bugetelor de sănătate, comerţul paralel de medicamente se dovedeşte a fi un mecanism eficient nu doar pentru asigurarea continuităţii tratamentelor, ci şi pentru obţinerea de economii importante pentru sistemele publice. În Uniunea Europeană, statele care au integrat acest instrument în politica de sănătate au înregistrat beneficii economice şi financiare directe şi indirecte semnificative: tratamente mai accesibile pentru pacienţi şi fonduri suplimentare disponibile pentru alte priorităţi ale sistemului de sănătate, ca exemple. Integrarea completă a comerţului paralel în sistemele naţionale de sănătate ale statelor membre presupune reglementarea dublei dimensiuni al importului şi exportului paralel, pentru ca stocurile de medicamente să fie redistribuite - între statele membre - în baza principiilor de bază ale comerţului liber statuat de Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene (TFUE).
În Germania - cea mai mare piaţă de import şi export paralel, precum şi una dintre cele mai dezvoltate pieţe farmaceutice din Europa, distribuţia paralelă a medicamentelor generează economii directe anuale de aproximativ 528 milioane de euro pentru sistemul de sănătate. Alte ţări cu politici active de integrare a comerţului paralel, precum Suedia, Danemarca sau Polonia, au înregistrat la rândul lor economii importante: 235 de milioane de euro în Suedia, peste 120 de milioane în Polonia şi aproximativ 80 de milioane în Danemarca. Raportat la dimensiunea pieţei farmaceutice, aceste economii reprezintă între 1,8% şi 6% din totalul cheltuielilor cu medicamentele, un procent semnificativ, cu impact direct asupra resurselor disponibile în sistemul de sănătate, totalul estimat al economiilor directe in cele mai reprezentative tari din perspectiva comerţului intracomunitar se ridica la circa 703 milioane de euro in 2023.
Aceste date provin din analiza publicată de organizaţia Affordable Medicines Europe, care a realizat o sinteză a economiilor generate de comerţul paralel în mai multe state europene, pe baza datelor raportate oficial sau estimate în funcţie de volumul importurilor paralele şi diferenţele de preţ faţă de canalul convenţional de distribuţie[1].
Beneficiile economice nu se opresc însă la economiile directe. Aşa-numitele economii indirecte, mult mai dificil de cuantificat, dar extrem de relevante, apar din presiunea concurenţială exercitată de comerţul paralel asupra preţurilor stabilite de producători.
În cele mai multe cazuri, doar prezenţa alternativelor importate paralel pe piaţă determină companiile farmaceutice să menţină preţuri mai competitive, pentru a evita pierderea cotei de piaţă. Studiile citate de Affordable Medicines Europe arată că, în Polonia, Germania, Suedia şi Danemarca, economiile indirecte cumulate atribuite presiunii concurenţiale create de importurile paralele s-au ridicat la un total de 4,15 miliarde de euro, depăşind chiar economiile directe.
Acest model este deja integrat strategic în politicile farmaceutice naţionale din state precum Germania, unde farmaciile au obligaţia să comande un procent minim de medicamente provenite din import paralel. În Olanda, 14% din medicamentele eliberate în farmacii provin din import paralel, în timp ce Suedia înregistrează o cotă de peste 12%. Irlanda, deşi cu o piaţă mai mică, aplică o formulă unică: 6,2% din medicamentele distribuite sunt importuri paralele, iar 8,5% din valoarea acestora este returnată anual casei de asigurări printr-un sistem de discount (rebate), un exemplu clar de utilizare a comerţului paralel pentru optimizarea bugetelor publice.
România, în schimb, nu beneficiază încă pe deplin de acest potenţial. Deşi cadrul legal permite solicitarea autorizaţiilor de import paralel (AIP) şi reglementează nivelul de preţ , lipsa reglementărilor care să permită introducerea acestora în Catalogul National de Medicamente (CANAMED) şi, implicit, intrarea lor în circuitul de decontare al CNAS blochează implementarea importului paralel din raţiuni economice evidente, deoarece consumul principal este cel generat de reţetele compensate, nu de eliberările de reţete necompensate.
Având în vedere dimensiunea pieţei farmaceutice româneşti şi frecvenţa cu care apar discontinuităţi sau preţuri ridicate la anumite tratamente, aplicarea eficientă a comerţului paralel ar putea aduce economii reale pentru sistemul naţional de sănătate. De exemplu, dacă România ar atinge o cotă de doar 5% din valorea medicamentelor eliberate în farmacii provenite din comerţ paralel, nivel comparabil cu cel din Germania, ar putea economisi anual sume importante, de ordinul zecilor de milioane de euro. Aceste fonduri ar putea fi redirecţionate către terapii noi, creşteri de buget pentru spitale sau programe de prevenţie.
Comerţul paralel nu este şi nu trebuie să fie metoda principală de aprovizionare a pieţelor farmaceutice naţionale, dar este un instrument puternic de reglare a deficitelor sau discontinuităţilor stocurilor de medicamente la nivel naţional. Acesta este totodată singura sursă de competiţie viabilă pentru canalul convenţional de distribuţie, deţinător de autorizaţie de punere pe piaţa (DAPP) - distribuitor sub contract cu DAPP, o competiţie benefică din perspectiva reglării preţurilor medicamentelor şi a disponibilităţii acestora.
Mai mult, comerţul paralel aduce beneficii directe şi pentru pacienţi: acces mai rapid şi mai ieftin la tratamente, fără a face compromisuri în ceea ce priveşte calitatea sau siguranţa. Medicamentele importate paralel sunt supuse aceloraşi standarde GDP/ BPD (Good Distribution Practices / Bune Practici de Distribuţie) şi au ambalaje identice cu cele distribuite pe canalul convenţional, în deplină conformitate cu legislaţia naţională.
Comerţul paralel permite distribuirea de medicamente inovatoare şi generice, fabricate conform aceloraşi standarde europene, dintr-un stat membru unde acestea sunt disponibile la un preţ mai redus, către un alt stat membru unde acelaşi produs este mai scump sau temporar indisponibil. Diferenţele de preţ între pieţele naţionale, cauzate de politicile locale de reglementare şi de strategiile comerciale ale marilor producători, creează premisele pentru acest tip de redistribuire legală şi reglementată. În plus faţă de îmbunătăţirea accesului, efectul economic asupra sistemelor de sănătate este dovedit şi cuantificabil.
Asociaţia Distribuitorilor Europeni de Medicamente, ADEM România susţine dezvoltarea unui cadru legislativ şi administrativ care să permită extinderea reală a comerţului paralel şi în România, în condiţii de transparenţă, siguranţă şi eficienţă. Un parteneriat deschis între autorităţi, distribuitori şi factorii de decizie din sănătate este esenţial pentru ca şi statul român să poată valorifica potenţialul economic real al acestui mecanism european, în beneficiul sistemului şi al pacienţilor.
Despre ADEM România
ADEM este membră a asociaţiei Europene Affordable Medicines Europe (fosta EAEPC) din 2016 şi reuneşte până în prezent noua companii membre. La nivel European, Affordable Medicines Europe înglobează peste 100 de companii din 23 de ţări aparţinând Spaţiului Economic European (SEE). Misiunea ADEM este de a proteja libera circulaţie a medicamentelor, precum şi de a contracara orice încercare de a limita libertatea de alegere a consumatorului prin intermediul modelelor de tranzacţionare. ADEM consideră că liberul schimb va conduce la îmbunătăţirea standardelor de sănătate prin furnizarea de medicamente inovatoare la costuri mai mici, astfel beneficiind sistemele legale de sănătate, alţi plătitori de terţă parte, publicul atât ca pacienţi şi contribuabili, precum şi asistarea UE pentru atingerea obiectivului unei pieţe unice interne.
