Obezitatea infantilă constituie o problemă de sănătate publică în expansiune la nivel global, iar România nu face excepţie. Această afecţiune, care poate avea implicaţii pe termen lung asupra stării de sănătate a copiilor şi poate conduce la complicaţii semnificative în viaţa adultă, îşi are originile chiar în mediul familial al copiilor, avertizează specialiştii.
În ultimele patru decenii, obezitatea infantilă a devenit o problemă globală, în creştere alarmantă. Cu un număr estimat de aproximativ 124 de milioane de copii diagnosticaţi cu obezitate în întreaga lume, această epidemie pune în pericol sănătatea viitoare a generaţiilor tinere. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, unul din trei copii suferă de obezitate la nivel global, iar estimările Federaţiei Mondiale a Obezităţii arată că, în absenţa unor măsuri drastice de prevenţie şi tratament, până în anul 2030, aproape 500.000 de copii cu vârste între 5 şi 19 ani vor suferi de obezitate în România.
”Cauzele obezităţii infantile pot avea şi componente congenitale, începând chiar din momentul naşterii sau chiar din perioada prenatală. Totuşi, principalul factor cauzal al obezităţii la copii îl reprezintă mediul familial. Copiii nu au capacitatea de a decide singuri ce consumă în timpul meselor, iar responsabilitatea acestei alegeri revine părinţilor. Din păcate, schimbările sociale din ultimii ani, lipsa timpului şi ritmul de viaţă agitat au dus la diminuarea importanţei mesei gătite acasă, la promovarea consumului de alimente fast-food şi la creşterea unui tip de alimentaţie nesănătoasă şi dezorganizată. Această problemă afectează nu doar familiile cu resurse financiare mai reduse, ci şi pe cele mai privilegiate din punct de vedere economic”, avertizează Alexandra Alexandru, dietetician - nutriţionist în cadrul clinicii Medikali.
Potrivit specialistului, un alt factor contribuitor la obezitatea infantilă este absenţa unui program de mese regulat şi neglijarea unei alimentaţii sănătoase, preparate în mod controlat acasă, dar şi tendinţa de a-i lăsa pe copii să-şi gestioneze bugetul pentru alimente în timpul programului şcolar. În plus, este esenţial ca familiile care au deja un membru supraponderal sau obez să acorde o atenţie deosebită alimentaţiei şi dezvoltării copiilor, cu atât mai mult cu cât adesea copiii obezi pot fi, de fapt, malnutriţi. Deşi consumă deseori alimente bogate în calorii şi grăsimi, ei pot suferi de deficit de nutrienţi, minerale şi vitamine esenţiale pentru menţinerea unei stări de sănătate optime, deoarece hrana procesată este hipercalorică, dar cu deficit de micronutrienţi precum mineralele şi vitaminele. Chiar şi în absenţa unor astfel de antecedente, toţi părinţii ar trebui să se implice în promovarea unui stil de viaţă sănătos. Medicul de familie joacă un rol crucial în educarea familiilor cu privire la alimentaţia sănătoasă şi oferirea de sfaturi legate de un program de mese adecvat, informaţii despre nutriţie echilibrată şi încurajarea activităţilor fizice.
”Începând chiar de la naştere, educaţia în acest sens devine crucială pentru prevenirea obezităţii infantile. În ceea ce priveşte un meniu adecvat pentru copii, este important să se acorde prioritate unui mediu de gătit in familie, acasă, cu ingrediente şi proteine de calitate, cum ar fi carne slabă de curcan, vită sau porc, produse lactate adecvate vârstei (preferabil integrale, nu degresate), ouă şi leguminoase. Fiecare meniu zilnic ar trebui să includă şi legume bogate în fibre şi grăsimi sănătoase, precum şi gustări formate din fructe”, a adăugat dieteticianul Alexandra Alexandru.
În acest timp, Steliana Lefter, psiholog în cadrul clinicii Medikali, avertizează cu privire la conexiunea strânsă dintre obezitate şi tulburările psihice. Deşi obezitatea în sine nu este recunoscută ca o tulburare psihică, există legături importante între aceasta şi tulburările de alimentaţie compulsivă, depresie, tulburări bipolare şi schizofrenie. Medicamentele psihotrope pot avea, de asemenea, efecte secundare care contribuie la dezvoltarea obezităţii, iar obezitatea poate fi la rândul său un factor de risc pentru tulburările psihice.
”Pe lângă aceste cauze externe, există şi aspecte psihologice care pot contribui la obezitate şi care necesită atenţie din partea părinţilor. Este esenţial ca aceştia să discute deschis cu copiii şi să îşi asume responsabilitatea pentru schimbările necesare în stilul de viaţă al familiei. Obezitatea copilului poate comunica o serie de nevoi şi sentimente, cum ar fi căutarea atenţiei, a iubirii sau a ocrotirii, stomacul prea-plin poate fi un înlocuitor al prea-plinului inimii, un strat de izolare faţă de lumea lipsită de iubire, poate sugera o fugă de realitate sau lipsa unui sentiment al importanţei, al autorităţii şi al puterii. Tocmai de aceea, e important ca un copil să simtă că trăieşte în iubire care să includă şi corpul, şi spiritul, şi sufletul şi astfel să se simtă „rotund”, să fie important în loc de supraponderal”, a completat psihologul Steliana Lefter.
