Identificarea pacienţilor aflaţi la risc crescut de infarct miocardic a devenit foarte importantă în practica medicală actuală având în vedere diferenţa semnificativă de prognostic pe termen lung în favoarea categoriei mai sus menţionate comparativ cu categoria de pacienţi care a suferit deja un eveniment coronarian acut de tipul infarctului miocardic.
Articol realizat prin participarea domnului doctor Matei Florian, medic primar cardiologie intervenţională la Spitalul de Boli Cardiovasculare Angiomedica:
Identificarea pacienţilor aflaţi la risc crescut de infarct miocardic a devenit foarte importantă în practica medicală actuală având în vedere diferenţa semnificativă de prognostic pe termen lung în favoarea categoriei mai sus menţionate comparativ cu categoria de pacienţi care a suferit deja un eveniment coronarian acut de tipul infarctului miocardic. Studiile efectuate de-a lungul timpului au identificat cert care sunt cei mai importanţi factori de risc ce favorizează apariţia bolii cardiace ischemice, precum şi care sunt mai potrivite metode de evaluare a riscului fiecărei persoane în parte.
Factorii de risc cardiovasculari sunt nemodificabili (vârsta, sexul masculin, moştenirea genetică, etnia) şi modificabili (hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, fumatul, dislipidemia, boala cronică de rinichi, sedentarismul, stresul etc). Aceştia determină procesul de ateroscleroză, mărind astfel riscul de infarct miocardic.
Teste pentru diagnosticarea riscului de infarct
Testele necesare pentru fiecare pacient în parte sunt stabilite de către medic, în funcţie de simptomatologia pe care o acuză pacientul şi de factorii de risc ai acestuia. Uneori o simptomatologie tipică chiar şi în absenţa unor factori de risc identificabili la acel moment poate îndruma pacientul către investigaţii suplimentare în timp ce simpla prezenţă a unei multitudini de factori majori de risc chiar şi în absenţa unei simptomatologii tipice poate de asemenea să îndrume pacientul către investigaţii suplimentare.
Se vor recolta iniţial analizele de sânge uzuale (putând extinde ulterior gama lor) pentru depistarea rapidă a unor factori de risc cum ar fi diabetul zaharat, dislipidemia, boala renală etc.
Radiografia cardio-toracică – asigură evaluarea rapidă şi facilă a dimensiunilor inimii, a prezenţei aterosclerozei la nivelul arterelor toracelui, a prezenţei unei boli pulmonare etc.
Electrocardiograma standard (ECG-ul)– metodă care înregistrează activitatea electrică a inimii aceasta fiind strâns corelată cu prezenţa unor disfuncţionalităţi cardiace. Atenţie – un ECG de repaus perfect normal poate ascunde o suferinţă coronariană severă şi nu poate fi folosit singur pentru excluderea unei astfel de boli.
Monitorizarea Holter ECG – este un dispozitiv de mici dimensiuni ataşat de pacient şi care înregistrează în mod continuu activitatea electrică a inimii (asemănător unui ECG) pe o perioadă de minim 24 de ore. Scopul este de a depista neregularităţi / anomalii ale ritmului cardiac ce nu au putut fi surprinse pe electrocardiograma standard.
Ecocardiografia transtoracică – este o metodă imagistică non-invazivă non-iradiantă excelentă de explorare a inimii şi a principalelor vase de sânge. Prin diferite tehnici complementare, ea aduce informaţii valoroase atât despre structurile examinate cât şi date hemodinamice legate funcţionalitatea acestora.
Testele de stres – sunt de mai multe tipuri atât din punct de vedere al tipului de stres utilizat (efort fizic, farmacologic), cât şi din punctul de vedere al modalităţii de obţinere a informaţiilor. Scopul lor este de a testa inima în condiţii de lucru maximale şi de a depista eventualele disfuncţionalităţi apărute. Cel mai frecvent utilizat este testul ECG de efort.
Coronarografie – este o metodă angiografică, minim invazivă, pe bază de raze X care utilizează un cateter special introdus printr-o mică puncţie la piele (în zona mâinii sau inghinal) şi ghidat către inimă prin intermediul vaselor de sânge ale pacientului până la nivelul originii arterelor care hrănesc muşchiul inimii; acolo este injectată o substanţă de contrast pe bază de iod ce opacifiază tranzitor lumenul arterelor coronare putându-se astfel vizualiza eventualele îngustări sau ocluzii ale acestora.
Ea reprezintă metoda de elecţie pentru explorarea vaselor sanguine. În plus, procedura diagnostică poate fi completă cu o procedură terapeutică prin implantarea unui stent la nivelul vasului lezat chiar în cadrul aceleeaşi intervenţii.
Tomografie computerizată cardiacă – asemănătoare altor examinări tomografice, este o tehnică imagistică iradiantă non-invazivă care foloseşte substanţă de contrast iodată şi care poate oferi informaţii atât despre structura cardiaca şi vasculară, cât şi despre funcţia inimii.
Rezonanţa magnetică nucleară cardiacă – pacientul este introdus într-un aparat ce produce un camp magnetic, acesta prelevând imagini ce ajută la evaluarea structurii şi funcţiei aparatului cardiovascular.
