Un procent de 15-40% din populaţie este purtătoare de stafilococ auriu, caz în care nu dă manifestări clinice. Manifestările clinice sunt variabile, stafilococul fiind implicat în următoarele afecţiuni: foliculite superficiale, profunde, furuncul sau abces, impetigo, ectima, celulita, complicaţie a altor afecţiuni, sindromul pielii opărite de stafilococ, sindromul de şoc septic, scarlatina.
Articol realizat prin participarea doamnei doctor Ioana Simian, medic primar dermatolog - Medicover Victoriei/Centrul de Diagnostic şi Tratament V. Babeş:
Ce simptome indică o infecţie cu stafilococ auriu la nivelul pielii?
Infecţia cu stafilococul auriu este frecventă la nivelul pielii, afectând toate grupele de vârstă. Stafilococul este una dintre bacteriile ce se regăsesc adesea pe piele şi pe mucoasă, fie în forma sa agresivă -stafilococul auriu, fie în forma nonagresivă, de bacterie comensală, locuitor al pielii noastre - stafilococul epidermitis.
Un procent de 15-40% din populaţie este purtătoare de stafilococ, caz în care nu dă manifestări clinice. Manifestările clinice (simptomele infecţiei) sunt variabile, stafilococul
fiind implicat în următoarele afecţiuni:
1. Foliculite superficiale, profunde, furuncul sau abces. În acest caz, la nivelul firului de păr apar leziuni eritematoase, fie cu conţinut alb, purulent care pot creşte în dimensiuni spre formare de abces. Sunt calde şi dureroase spontan sau la palpare. Pot fi fluctuente. Acest tip de infecţii pot rămâne localizate strict la nivelul pielii, însă în funcţie de severitate şi statusul imun al pacientului poate evolua spre diseminare hematogenă (în sânge) cu septicemie.
2. Impetigo. Este o infecţie frecventă în cazul copiilor, în sezonul cald; debutează ca o veziculă/ bulă/ pustulă ce se rupe rapid şi lasă o suprafaţă erodată, cu contur inelar, cu cruste gălbui în suprafaţă
(asemănătoare mierii); se localizează frecvent în jurul gurii, nasului, perianal şi se răspândeşte rapid în alte zone ale corpului.
3. Ectima. Este o formă de impetigo mai profund, cu ulceraţie pe piele, care se vindecă greu. Se întâlneşte adesea la persoanele în vârstă, la cele care suferă de diabet, afecţiuni hematologice, HIV, care urmează medicaţie imunosupresivă. Se poate complica cu extinderea infecţiei (celulită, limfangită, gangrenă), cu cicatrici.
4. Celulita. Este o infecţie ceva mai profundă, cu extindere la ţesutul subcutanat, caracterizată de o zonă de piele roşie, caldă, cu edem, dureroasă spontan şi la palpare. Poate dezvolta vezicule, bule, eroziuni în
suprafaţă, poate abceda; există riscul de diseminare a infecţiei. Sunt cazuri în care poarta de intrare a stafilococului este la distanţă de locul afectat de celulită (infecţii la nivelul unghiilor, fisuri pe talpă, leziuni în alte zone), de aceea necesită o examinare foarte atentă.
5. Complicaţie a altor afecţiuni. Infecţia secundară stafilococică se poate asocia altor afecţiuni cutanate: dermatita atopică, dermatita de stază, scabie,
6. Sindromul pielii opărite de stafilococ. În acest caz, boala este determinată de o toxină produsă de bacterie. Este o afecţiune gravă, întâlnită la copiii mici, caracterizată de roşeaţă cu descuamare, dând
aspect de piele arsă, opărită, cu evoluţie rapidă, necesitând intervenţie promptă. Lipsa de imunitate la toxina stafilococică şi incapacitatea rinichiului de a filtra aceste toxine, îi fac pe copiii mici mai
vulnerabili la afecţiune.
7. Sindromul de şoc septic este o urgenţă medicală, determinată de exotoxinele stafilococice la persoanele care nu au anticorpi să le neutralizeze; debutează cu febră, stare generală proastă, înroşirea pielii, afectarea altor organe.
8. Scarlatina
Ce categorii de persoane sunt expuse unui risc crescut în acest sens?
Infecţia stafilococică se întâlneşte la indivizii sănătoşi, însă anumite afecţiuni cutanate sau sistemice cresc riscul de infecţie:
- diabetul zaharat prost controlat
- dermatita atopică severă, cu leziuni extinse
- afectare renală
- boli de sânge (leucemie, limfom)
- alcoolismul
- consumul de droguri cu adminstrare intravenoasă
- malnutriţia
- protezele, pacienţii care urmează hemodializă, care au cateter
- tratamentele imunosupresive de orice fel
- sindroamele care merg cu imunodeficienţe
Ce tratament necesită?
Tratamentul este adaptat în funcţie de localizare, de severitatea infecţiei şi de statusul general al pacientului. Se administrează antibiotic local sau sistemic. În unele cazuri se impune intervenţia chirurgicală pentru drenarea colecţiilor cu puroi, pentru curăţarea zonelor necrotice. Atunci când infecţia apare drept complicaţie a unei alte afecţiuni, este necesar tratamentul afecţiunii subiacente. Nu trebuie ignorată rezistenţa la antibiotic, a cărei frecvenţă a crescut în ultima perioadă, atât pentru
infecţiile spitaliceşti, cât şi pentru cele comune.
Ce complicaţii pot apărea? Se poate extinde şi în alte organe?
Complicaţiile infecţiei sunt legate de starea de sănătate a pacientului. La pacienţii suferinzi de alte afecţiuni, cu un sistem imunitar scăzut, există risc de diseminare a infecţiei, de localizare la nivel pulmonar, articular, oase. O atenţie deosebită trebuie acordată pacienţilor purtători de proteze
cardiace.
