Afecţiunile pentru care P. aeruginosa (piocianicul) este renumit sunt asa-numitele infecţii oportuniste, la pacienţii imunodeprimaţi, pacienţii neutropenici, bolnavii de fibroză chistică sau cu afecţiuni ce modifică barierele naturale de apărare ale organismului, precum cei cu arsuri severe.
De cele mai multe ori, cel puţin până la obţinerea antibiogramei, strategia de tratament pentru bacilul piocianic constă în administrarea a 1-2 astfel de medicamente, din clase diferite sau cu acţiune sinergică. Ulterior se poate alege antibioticul cu cel mai bun profil din punct de vedere al penetrabilităţii la locul infecţiei şi cele mai puţine efecte adverse.
Articol realizat prin participarea domnului doctor Andrei Rogoz, medic specialist boli infecţioase, Spitalul Clinic Sanador:
Ce este acest bacil şi ce afecţiuni poate cauza?
Este vorba despre „Pseudomonas aeruginosa”, un bacil gram negativ întâlnit frecvent în mediul înconjurător, cu predilecţie în apă, mediile umede, dar putând contamina aproape orice, de la plante, tegumente, la suprafeţe – inclusiv obiecte şi materiale utilizate în mediul spitalicesc.
Afecţiunile pentru care P. aeruginosa (piocianicul) este renumit, sunt asa-numitele infecţii oportuniste, la pacienţii imunodeprimaţi, pacienţii neutropenici, bolnavii de fibroză chistică sau cu afecţiuni ce modifică barierele naturale de apărare ale organismului, precum cei cu arsuri severe.
În afara acestora, poate produce infecţii practic la nivelul oricărui organ:
- pneumonii, mai ales la pacienţii ventilaţi mecanic;
- infecţii de căi urinare, pielonefrite;
- infecţii cutanate, precum foliculite, celulite;
- infecţii osoase, infecţii asociate materialelor protetice;
- septicemii, cu punct de plecare linii venoase, catetere;
- abcese cerebrale;
- infecţii în sfera ORL, precum otite externe maligne, otite medii;
- inclusiv infecţii intestinale.
În ce mod poate fi eliminat odată pătruns în organism? Cât de utilă este antibioterapia în tratament?
Infecţiile cu piocianic sunt o provocare: deşi nu este un microb foarte virulent (capacitatea de a infecta sau afecta un organism), prezenţa lui este de multe ori asociată, cum am menţionat anterior, unor deficite imune primare sau dobândite – pacientul infectat cu Pseudomonas aeruginosa are de cele mai multe ori şi o altă suferinţă gravă (boli cronice precum diabet zaharat sau fibroză chistică, neutropenie, infecţie HIV, arsuri severe, este intubat şi ventilat mecanic ş.a.m.d.); în plus, este un microb cu multiple mecanisme de dezvoltare a rezistenţei la antibiotice.
Astfel, de cele mai multe ori, cel puţin până la obţinerea antibiogramei (determinarea sensibilităţii la antibiotice), strategia de tratament constă în administrarea a unul sau două astfel de medicamente, din clase diferite sau cu acţiune sinergică (îşi potentează acţiunea).
Ulterior se poate alege antibioticul cu cel mai bun profil din punct de vedere al penetrabilităţii la locul infecţiei şi cele mai puţine efecte adverse. Alte strategii de creştere a eficienţei tratamentului antibiotic constau în doze mai mari decât cele utilizate în infecţiile cu alţi germeni, administrarea în perfuzii prelungite, apelarea la antibiotice de rezervă, recent introduse în practică.
Ce măsuri sunt necesare în unităţile medicale unde a fost identificat?
Principalele măsuri constau în izolarea pacienţilor diagnosticaţi cu infecţie cu P. aeruginosa cu rezistenţă la antibiotice, respectarea cu stricteţe a precauţiunilor de contact de către personalul medical şi vizitatori. Si în această situaţie, spălatul pe mâini este unul dintre cele mai simple, dar de mare impact gesturi.
În plus, departamentele de prevenire a infecţiilor asociate asistentei medicale (infecţiile nosocomiale) sunt responsabile de monitorizarea, investigarea şi raportarea acestor evenimente, pentru a reduce, prin urmărirea respectării ghidurilor, procedurilor şi protocoalelor interne (ale unităţilor medicale respective) sau naţionale, incidenţa acestor cazuri.
Ce sfaturi aveţi pentru pacienţi, respectiv personal medical cu privire la acesta?
Pacienţii trebuie să fie conştienţi că dată fiind ubicuitatea (prezenţa sa aproape peste tot) acestui microb, chiar şi în condiţiile respectării tuturor regulilor de igienă, a tehnicilor de asepsie şi antisepsie, astfel de infecţii pot apărea, în special în condiţii de imunitate redusă.
Sunt totuşi de evitat băile în bazine, saune, piscine încălzite a căror igienă este pusă la îndoială, precum şi grija în manipularea lentilelor de contact şi a soluţiilor de păstrare a acestora.
Sunt şi situaţii speciale, precum cele ale pacienţilor bolnavi de fibroză chistică, unde recomandările sunt mai numeroase şi mai detaliate – aceştia trebuie să întreţină o toaletă a căilor respiratorii, prin utilizarea de mucolitice, fizioterapie respiratorie, tapotaj, drenaj postural, testarea colonizării contacţiilor din familie, utilizarea de măşti în timpul vizitelor la medic, în spitale.
Din păcate, în mediul spitalicesc, unde P. aeruginosa este unul dintre cei mai frecvenţi patogeni, vectorii transmiterii sunt reprezentaţi de personalul medical, care poate contamina direct sau indirect pacienţii, unii dintre aceştia dezvoltând ulterior infecţii foarte grave.
Din această cauză, personalul medical trebuie să conştientizeze gravitatea unor gesturi aparent lipsite de un impact imediat, precum manipularea fără mănuşi sau fără a se spăla (înainte şi după) pe mâini, a unor dispozitive medicale, precum sonde de intubaţie, catetere venoase centrale, sonde urinare, umidificatoare.
