Coodonatorul grupului de vaccinologie al Societăţii Naţionale de Medicina Familiei, doctor Gindrovel Dumitra, a vorbit, într-un interviu acordat 360medical.ro despre importanţa vaccinării pentru a reduce riscul de îmbolnăvire. Medicul acuză campaniile publice de minimalizare a beneficiilor vaccinării şi de exacerbare a riscurilor, care au contribuit la scăderea ratei de vaccinare din România sub nivelul optim şi la reapariţia unor boli aproape dispărute, precum rujeola.
Doctor Gindrovel Dumitra subliniază că vaccinarea reprezintă cea mai eficientă şi sigură modalitate de prevenire a multor afecţiuni şi a dus la eradicarea unor boli grave precum difteria sau poliomielita în România.
Există însă anumite categorii ale populaţiei care nu pot fi vaccinate împotriva anumitor boli infecţioase, cum sunt bebeluşii sub 6 săptămâni pentru vaccinul DTP şi cei sub 9 luni pentru vaccinul ROR.
Din acest motiv, este foarte important ca persoanele din jur să fie vaccinate astfel încât să realizeze un ”efect de cocon” protector pentru categoriile vulnerabile.
Interviul complet cu doctor Gindrovel Dumitra, medic de familie, Coordonatorul grupului de vaccinologie al Societăţii Naţionale de Medicina Familiei (SNMF):
1. Care este pericolul principal din prezent la nivelul României cu privire la bolile prevenibile prin vaccinare?
În acest moment, în România evoluează o epidemie de gripă care este însoţită de o mortalitate ridicată. Comparând numărul de decese din acest moment cu numărul de decese din anii precedenţi, constatăm creşteri semnificative. În acelaşi timp, se află încă în derulare epidemia de rujeolă, soldată cu 60 de decese.
2. Ce riscuri presupune epidemia curentă de rujeolă? Ce sfaturi aveţi pentru populaţie?
Rujeola prezintă o simptomatologie destul de severă. Pe lângă simptomatologie, există riscul apariţiei complicaţiilor imediate precum laringita, pneumonia, bronhopneumonia, encefalita etc.
Există şi complicaţii tardive precum panencefalita sclerozantă care apare la distanţă de boală (în medie 8 ani). Encefalita şi panencefalita sunt complicaţii invalidante prin epilepsie, retardul psiho-motor sau chiar orbire sau pot fi fatale.
Literatura de specialitate apreciază o mortalitate de 1-2 decese la 1.000 de cazuri, de aici rezultând şi faptul că vaccinarea reprezintă cea mai eficace şi sigură modalitate de prevenire a acestei boli şi complicaţiilor acesteia.
3. Care sunt beneficiile pe care le oferă vaccinarea versus riscurile pe care le implică lipsa vaccinării (la nivel de persoană şi de populaţie)?
Beneficiile vaccinării sunt diferite în funcţie de boala care este prevenită prin vaccinare. Variola, o boală gravă, a fost eradicată prin vaccinare.
Există un efort global de eradicare a poliomielitei care durează de 31 de ani şi care a dus la o scădere a numărului de cazuri de la 350.000 la 31 de cazuri în anul 2018.
Poliomielita este eliminată în majoritatea regiunilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, cazurile diagnosticate cu poliomielită cu virus polio sălbatic în anul 2018 provenind din 2 ţări: Afganistan şi Pakistan.
Este foarte posibil ca în viitorul apropiat să asistăm şi la eradicarea poliomielitei, situaţie în care vaccinarea ar urma să fie suprimată, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul variolei.
Există eforturi considerabile ca rujeola şi rubeola să fie eliminate, existând 4 regiuni OMS care au experimentat acest status o perioadă îndelungată de timp.
La nivel global, însă, eliminarea celor două boli a fost zădărnicită tocmai din cauza scăderii acoperirii vaccinale la valori sub 95% în anumite ţări, ceea ce a determinat reapariţia unor epidemii în anumite regiuni, dar şi în regiuni în care cele două boli au fost declarate eliminate.
Acest fapt a fost posibil din cauza unui fenomen prin care părinţii nu au mai perceput riscul tocmai prin faptul că nu mai erau vizibile tragedii. A fost suficient să se acumuleze o masă receptivă critică astfel încât o epidemie să reapară.
Vaccinarea presupune şi un beneficiu individual prin protecţia obţinută. Există însă anumite categorii populaţionale care nu pot fi vaccinate împotriva anumitor boli infecţioase. Vaccinul pentru difterie, tuse convulsivă, poliomielită nu poate fi administrat sub vârsta de 6 săptămâni.
Vaccinul împotriva rujeolei, rubeolei şi oreionului nu poate fi administrat sub vârsta de 9 luni. Ca atare, copiii care nu au împlinit vârstele menţionate mai sus sunt susceptibili în a dezvolta bolile respective dacă se întâlnesc cu persoane bolnave.
Devine astfel vital ca persoanele din jur să fie vaccinate astfel încât să realizeze un ”efect de cocon” protector pentru persoanele respective.
Această explicaţie este valabilă şi pentru persoanele care deţin afecţiuni ce contraindică temporar sau definitiv o anumită vaccinare, protecţia oferită de imunitatea colectivă fiind singura soluţie pentru ca aceste persoane să fie protejate împotriva unor boli grave.
4. Care sunt motivele pentru care a scăzut rata vaccinării în ultimii ani?
Există un cumul de factori. În primul rând, vorbim despre automulţumire şi o percepţie incorectă a riscului, aşa cum am menţionat mai sus. Nu mai sunt vizibile boli precum difteria şi poliomielita şi nici complicaţii fatale sau invalidante ale acestora.
În al doilea rând, este vorba despre un nivel scăzut de încredere în vaccin, în vaccinare sau chiar, uneori, în autorităţi. Acest nivel scăzut a fost alimentat de mişcarea antivaccinare, care prin mesaje transmise în media şi în special în social media, a indus sentimente de teamă privind siguranţa vaccinării.
Au existat campanii publice de minimalizare a beneficiilor vaccinării şi de exacerbare a riscurilor, rezultatul fiind o denaturare a percepţiei raportului risc/beneficiu în cazul majorităţii vaccinurilor.
Aceste campanii au beneficiat de aportul iresponsabil chiar al unor cadre medicale, fapt care se traduce în modificarea percepţiei populaţiei şi influenţarea comportamentului populaţiei legat de acceptarea vaccinării.
În al treilea rând, este vorba despre accesul la servicii de vaccinare şi la vaccin. Uneori vorbim de comoditate prin influenţa unor bariere legate de distanţa până la furnizorul de servicii de vaccinare sau de prioritizarea altor activităţi.
În ultimii ani, am vorbit de disponibilitatea unor vaccinuri şi chiar a furnizorilor de servicii de vaccinare, fenomen care trebuie şi este pe cale să devină istorie.
La aceste situaţii se adaugă şi faptul că un număr important de copii migrează împreună cu familia în alte ţări ale Uniunii Europene.
5. Reprezintă obligativitatea vaccinării o măsura eficace de combatere?
Obligativitatea vaccinării reprezintă o măsură care poate fi adoptată în situaţia în care nu se realizează o acoperire vaccinală optimală (de regulă peste 95%) pentru anumite boli prevenibile prin vaccinare.
România a atins valorile optimale înainte de anul 2008, atunci când boli precum poliomielita, difteria au devenit istorie.
În acest moment există riscul reapariţiei anumitor boli care au fost uitate, precum se întâmplă în acest moment cu rujeola.
Obligativitatea nu reprezintă un scop în sine, ci un instrument prin intermediul căruia sunt apărate drepturi constituţionale ale cetăţenilor, inclusiv ale celor care pot suferi ca urmare a faptului că alte persoane nu se vaccinează.
6. Ce modalităţi consideraţi oportune pentru medici, respectiv pacienţi de creştere a ratei de acoperire vaccinală?
Campaniile de informare sunt cele mai importante intervenţii care trebuie realizate în condiţiile date. Sunt necesare intervenţii educaţionale dedicate profesioniştilor, medici şi alte cadre medicale sau farmaceutice, precum şi campanii educaţionale pentru populaţie.
Autorităţile trebuie să pună accent pe comunicare, comunicare care să fie capabilă să traducă informaţiile ştiinţifice în limbaj popular.
Legea vaccinării reprezintă o altă oportunitate prin care sistemul de vaccinare să fie reconstruit. Varianta care a fost adoptată de senat aduce responsabilităţi pentru toţi actorii implicaţi în procesul de vaccinare, de la autorităţi până la părinte, spre beneficiul privind starea de sănătate a copiilor.
7. Ce presupune campania "Copilăria, cel mai frumos cadou”?
“Copilăria, cel mai frumos cadou” este o campanie realizată de MS şi UNICEF, care promovează beneficiile vaccinării. Ea a fost lansată în 15 ianuarie şi este prezentă pe posturile de televiziune, în presa scrisă şi în online, cu o componentă ”outdoor”.
Este o continuare a campaniilor ”door-to-door” de informare şi recuperare vaccinală realizate anul trecut de Ministerul Sănătăţii în parteneriat cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi UNICEF în mai multe comunităţi vulnerabile din judeţele Bacău şi Mehedinţi, la care au participat şi reprezentanţi ai Direcţiilor de Sănătate Publică din ţară.
Ca şi coordonator al grupului de vaccinologie al Societăţii Naţionale de Medicina Familiei (SNMF) am participat la atelierele de lucru premergătoare acestor campanii pentru a stabili împreună cu instituţiile implicate în proiect care este cea mai bună abordare.
Campaniile ”door to door” au fost eficiente, în sensul că acţiunile au dus la o creştere a percepţiei populaţiei privind importanţa vaccinării şi, astfel, la o creştere a acoperirii vaccinale atât în zonele în care MS împreună cu OMS şi UNICEF a organizat acţiuni, dar şi în alte judeţe unde modelul de campanie a fost replicat.
Numărul cazurilor noi de rujeolă a scăzut simţitor de la 100 de cazuri săptămânal la 30 de cazuri.
8. Care este obiectivul său şi cum credeţi că poate fi realizat?
Scopul campaniilor de informare îl reprezintă vaccinarea copiilor conform Programului Naţional de Vaccinare, pentru a reduce mortalitatea evitabilă.
Obiectivul general îl reprezintă livrarea unor instrumente care au rolul de a informa părinţii despre beneficiile vaccinării pentru a alege să îşi protejeze copiii în cunoştinţă de cauză. Acest scop poate fi atins cu ajutorul mass-media, care poate asigura o vizibilitate cât mai bună acestei campanii.
