Epidemiologii care lucrau în spital au fost detaşaţi la Direcţiile de Sănătate Publică judeţe pentru a da o mână de ajutor în limitarea răspândirii epidemiei de coronavirus în România. Dr. Sergiu Sîngeorzan, medic primar epidemiolog la Serviciul SPIAAM a Spitalului Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc şi preşedintele Asociaţiei pentru Prevenirea şi Controlul Infecţiilor (APCI) a explicat în exclusivitate pentru 360medical.ro că mutarea epidemiologilor din spitale este o greşeală. În opinia acestuia, când în România se va ajunge la transmiterea comunitară DSP-urile vor fi depăşite, iar detaşările epidemiologilor vor fi invers.
Ce a presupus mutarea epidemiologilor din spital la DSP-uri şi cum va fi suplinită munca lor din unităţile sanitare din care au fost detaşaţi?
Mutarea epidemiologilor din spital la DSP-uri a avut ca scop suplimentarea colegilor de la DSP-uri, colegi care se ocupă cu gestionarea în populaţia judeţului arondat, a cazurilor suspecte COVID, adică a celor care se întorc din zonele cu risc si care trebuie luaţi în evidenţă şi urmăriţi (fie că vorbim de cei carantinaţi, fie de cei izolaţi la domiciliu). Din păcate, prin mutarea de la spitale a epidemiologilor, munca acestora rămâne neacoperită. Ceea ce cred că este o greşeală, din cauza faptului că spitalele ar trebui să se pregătească, iar epidemiologul de spital e esenţial.
Totuşi există şi efecte pozitive ale acestei măsuri de detaşare a personalului din spitale la DSP-uri asupra epidemiei de coronavirus în România. Care sunt acestea?
O mai bună gestionare a cazurilor suspecte în teritoriu şi un sprijin atât fizic cât şi moral al personalului din DSP-uri. În ceea ce priveşte detaşarea epidemiologilor la graniţă şi punerea acestora la completat chestionare şi termometrizare, mi se pare o irosire de resurse umane. Acest lucru putea să-l facă oricine, nu neapărat epidemiologul.
Care sunt activităţile pe care le face epidemiologul de teren de la DSP şi care sunt activităţile pe care le face epidemiologul de spital în România, în general? Ce s-a schimbat în cazul acestei epidemii?
În primul rând trebuie definită populaţia pe care o deserveşte fiecare categorie de epidemiolog. Epidemiologul de DSP deserveşte populaţia judeţului, aceştia sunt pacienţii lui. Populaţia epidemiologului de spital este reprezentată de totalitatea persoanelor care ,,trăiesc” în spital: de la pacienţi la personalul medical. În ambele situaţii categoriile mari de activităţi pe care le întreprindem sunt aproximativ identice: adică supraveghere, prevenţie şi control. Binenţeles dacă intrăm în detaliu, activitatea celor 2 categorii de epidemiologi începe să se diferenţieze din ce în ce mai mult. Aici am putea intra într-o discuţie separată care să acopere un articol întreg separat. Ce s-a schimbat în cazul acestei epidemii este faptul că toţi ne-am focusat pe un singur subiect şi anume infecţia COVID19, lăsând deoparte poate micile neînţelegeri dintre noi.
Se spune că în momentul în care ne vom confrunta cu „transmiterea susţinută pe scară largă” a noului coronavirus, epidemiologul nu va mai avea ce sa facă. Ce se va întâmpla când vom intra în această fază şi care va fi rolul epidemiologilor?
Această afirmaţie este eronată, epidemiologul va avea întotdeauna ceva de făcut, atât în epidemie cât şi în afara ei. În momentul în care se va ajunge la transmiterea comunitară, atunci lupta va începe să se ducă în spitale. Atunci DSP-urile vor fi depăşite şi probabil atunci detaşările vor fi fix pe dos. Epidemiologii vor avea atunci sarcina de a antrena, observa şi controla modul în care se vor respecta măsurile de izolare, curăţenie, dezinfecţie, echipare-dezechipare, dotare cu echipamente, suport pe toate palierele.
Când prevedeţi că am putea ajunge la „transmiterea susţinută pe scară largă” şi în cât timp?
Nu pot să vă răspund cu exactitate la această întrebare, dar cu siguranţă se va ajunge acolo.
Cât de dificil este de făcut o anchetă epidemiologică şi care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă epidemiologii în această perioadă?
Totul depinde de persoanele de la care culegi informaţiile şi de deschiderea acestora de a da informaţii. Depinde de relaţiile din teritoriu pe care le ai şi de instituţile cu care colaborezi. Cred că timpul este cel mai mare neajuns când vine vorba de aceste anchete.
Epidemiologul de spital avea de gestionat şi panica personalului medical cu privire la posibila infectare. Cine va gestiona acest aspect şi ce se întâmplă dacă această panică nu este gestionată?
Panica este întradevăr devastatoare în orice situaţie de criză. Este posibil ca noi să ne epuizăm până ajungem de fapt să tratăm adevăratele cazuri cu infecţie COVID. Panica în rândul populaţiei şi a cadrelor medicale mănâncă resursele atât fizice cât şi psihice ale tuturor celor implicaţi în proces. Important este ca fiecare să-şi vadă de activitatea lui, să se pregătească cât de bine poate pe bucata lui, iar când va fi nevoie de el, să dea tot ce poate mai bun.
Mâine puteţi citi în EXCLUSIVITATE pe 360medical.ro ce crede Dr. Sergiu Sîngeorzan, preşedintele Asociaţiei pentru Prevenirea şi Controlul Infecţiilor (APCI), despre realizarea unei centuri carantinare în jurul zonelor afectate din România, despre testarea în masă împotriva coronavirus a populaţiei şi despre imunizarea naturală în România.
