Dr. Mihai Niculescu, medic român stabilit în SUA, expert recunoscut în nutrigenetică şi epigenetică la nivel internaţional, susţine că testarea cumulată a probelor (pooled testing) este o opţiune viabilă în România, ţară care nu este încă într-o situaţie foarte gravă din punct de vedere al prevalenţei COVID-10. În USA, acest nivel este atât de ridicat încât metoda nu mai este de actualitate, dar în România se poate încerca.
,,Pool testing ar multiplica capacitatea de testare pentru COVID-19 de 50 de ori”, a precizat dr. Mihai Niculescu, fondator şi CEO al companiei Advanced Nutrigenomics (USA), co-fondator şi director ştiintific al Asociatiei ”SPHERES” pentru Inovare, Cercetare şi Educaţie Responsabilă (România), profesor asociat la UMF Victor Babeş din Timişoara, fost profesor al Universităţii din Carolina de Nord (Chapel Hill), autorul celui mai complex test nutrigenetic existent pe piaţa mondială. Plecând de la aceste afirmaţii, 360medical.ro l-a provocat pe dr. Mihai Niculescu la o discuţie despre testarea cumulată a probelor (pooled testing) şi felul în care o vede aplicată în ţara natală.
Care sunt avantajele acestui tip de testare şi cum ar ajuta România, dacă autorităţile ar introduce testarea cumulată a probelor pentru COVID-19?
Testarea cumulată a probelor (pooled testing) are rolul de a efectua o estimare a unui număr mult mai mare de indivizi. Această testare ajută doar dacă este însoţită de o politică coerentă de identificare a potenţialelor focare (chiar înainte ca acestea să se manifeste ca focare), prin includerea unui număr mult mai mare de persoane în testare (de ordinul zecilor de ori mai mare). Testarea nu se adresează celor suspecţi sau pentru diagnosticarea bolii, ci are un scop pur epidemiologic: de identificare a unor pozitivi, probabil asimptomatici, în comunităţi mai largi, care sunt testate.
Astfel, prin identificarea unor pozitivi asimptomatici, dar potenţiali transmiţători ai virusului, se pot lua măsurile necesare pentru a-i scoate pe aceştia din circuitul de transmitere a virusului. De exemplu, pot fi testate 10 sau 20 de persoane într-un singur test. Să spunem că acestea au fost la o petrecere, la care cineva a fost descoperit pozitiv. Este mult mai simplu să acoperi zeci de persoane cu câteva teste (10-20 per test). Dacă un test este pozitiv, atunci sunt testate individual acele persoane incluse în testul cumulat. Dacă este negativ, nu mai este necesară testarea individuală. Acest lucru permite identificarea, într-un grup mai mare, folosind doar câteva teste, a celor pozitivi şi care pot deveni focare de transmitere.
De exemplu ai 100 de persoane participante la un eveniment, în care o persoană a fost depistată pozitiv. Dacă faci 10 teste în care grupezi câte 10 persoane, acoperi toate cele 100 cu 10 teste. Apoi să zicem că, din aceste 10 teste, 2 au ieşit pozitive, implicând 20 de persoane. Doar acestea sunt testate individual. Practic, în acest exemplu, cu 25 de teste ai acoperit 100 de persoane. Această metodă poate fi folosită rapid şi în urma anchetelor epidemiologice în care să fie cuprinşi contacţii de până la ordinul 3 sau 4.
Ce presupune ca logistică şi infrastructură acest tip de testare? Ar însemna resurse materiale şi umane în plus, o reorganizare a activităţii de laborator?
Presupune creşterea capacităţii de testare. Aceasta se poate realiza în România prin utilizarea secvenţiatoarelor deja existente, cel mai simplu prin licenţierea rapidă a unor teste de secvenţiere deja existente. Se poate face şi prin achiziţii suplimentare de maşini PCR, dar economic vorbind, cel mai ieftin ar fi folosirea secvenţiatoarelor, în plus faţă de capacităţile existente de PCR de azi. Optim ar fi crearea unui hub cu astfel de maşini, deservite de o echipă bine antrenată, coordonată de un specialist cu experienţă nu doar în secvenţiere dar şi în managementul unui astfel de proiect.
De ce SUA nu folosesc testarea cumulată a probelor?
Având astăzi aproximativ 1/100 de locuitori detectaţi pozitiv pentru COVID-19, SUA nu mai pot folosi eficient această metodă, deoarece probabilitatea de a găsi pozitive majoritatea testelor cumulate este foarte mare, ceea ce ar duce la o dublare a timpilor de oferire a rezultatelor. Nu mai este practic. SUA au depăşit fereastra de oportunitate pentru acest tip de testare. În România, cu o prevalenţă de să zicem 14000 cazuri active (la dată de 20 Iulie 2020), asta înseamnă 1 pozitiv la aproximativ 500 de persoane, iar fereastra de oportunitate încă există. Practic, ar ajuta foarte mult în identificarea precoce a potenţialelor focare, încă necunoscute şi nemanifestate. Scoaterea din circuit a acestor focare (persoane) ar ajuta simţitor la diminuarea transmiterii comunitare.
Acest tip de testare cere un timp de evaluare foarte rapid. Mai precis cât timp?
Folosind metoda real time RT-PCR, rezultatele se pot întoarce în 49 de ore. Folosind secvenţierea, probabil 4 zile ar fi o fereastră de timp realistă.
FDA susţine că această strategie de testare este cea mai eficientă în zonele cu prevalenţă redusă. Se mai încadrează România pentru a face această testare?
Aşa este. România are în prezent o prevalenţă de 5 ori mai mică decât USA. Evident, această metodă este utilă în zonele cu prevalenţă redusă, şi tocmai de aceea aceste zone pot fi menţinute cu prevalenţa mică. Dacă testez şi identific precoce potenţiale focare (indivizi), pot păstra aceste zone în afara epidemiei, fără să mai adaug aceste zone la încărcătura epidemică. Le pot ţine sub control. Este greu de calculat până când România va fi în această perioada de oportunitate. Cu cât prevalenţa este mai mare, cu atât se pot grupa mai puţini indivizi într-un test.
Care sunt neajunsurile metodei?
Din punct de vedere tehnologic, nu există neajunsuri deoarece tehnologia este aceeaşi. Trebuie doar să combin probele de ARN a mai multor indivizi, dar reacţia este aceeaşi. Probabil că doar 5 minute mai mult.
