Oamenii de ştiinţă cunosc de mult timp că somnul reprezintă o componentă fundamentală a sănătăţii mintale şi neurologice. Un nou studiu amplu, realizat de cercetători germani, reliefează diferenţe clare în modul în care lipsa somnului şi tulburările cronice afectează creierul. Informaţiile obţinute pot ghida dezvoltarea unor terapii personalizate, un aspect de interes major pentru specialiştii în sănătate mintală, neurologie şi somnologie.
Aproximativ 20% până la 35% din populaţie suferă de tulburări cronice de somn. Aproape orice adolescent, adult sau vârstnic s-a confruntat, la un moment dat, cu o lipsă temporară de somn. Acum, cercetătorii avertizează că privarea de somn lasă urme în creier.
Într-o meta-analiză recentă, cercetătorii de la Forschungszentrum Jülich au reuşit să arate că regiunile cerebrale implicate în afecţiunile de somn pe termen scurt şi lung diferă semnificativ.
„Lipsa unui somn adecvat constituie unul dintre cei mai importanţi, dar modificabili, factori de risc pentru bolile mintale la adolescenţi şi vârstnici”, spune dr. Masoud Tahmasian, coordonatorul studiului.
Simptomele privării de somn sunt similare pe parcursul zilei. Oricine a dormit prost sau insuficient ştie că se simte adesea iritat sau incapabil să îndeplineşti sarcini, deoarece atenţia şi timpul de reacţie sunt serios afectate. Mai mult, privarea frecventă de somn poate duce la efecte mult mai severe, avertizează experţii.
Studiile arată că privarea frecventă de somn are un efect negativ asupra dezvoltării cerebrale, reduce eliminarea substanţelor toxice din creier, scade stabilitatea emoţională şi determină un declin semnificativ al memoriei de lucru, dar şi al performanţei şcolare sau profesionale.
Tulburările cronice de somn şi lipsa continuă de somn sunt, de asemenea, factori de risc pentru diverse boli mintale, adaugă autorii de la Jülich.
Ei au analizat datele din 231 de studii cerebrale care au comparat, de exemplu, pacienţi cu tulburări cronice de somn cu persoane sănătoase sau persoane odihnite cu subiecţi privaţi de somn. Rezultatele arată diferenţe neuronale clare între grupuri.
Persoanele cu tulburări cronice de somn au prezentat modificări în cortexul cingular anterior, în amigdala dreaptă şi în hipocampus, zone implicate în procesarea emoţiilor, amintirilor, deciziilor şi senzaţiilor.
„Aceste anomalii reflectă simptomele frecvente din timpul zilei în cazul diferitelor tulburări de somn, precum epuizarea, problemele de memorie, schimbările de dispoziţie şi chiar depresia. Rămâne de văzut dacă aceste modificări cerebrale sunt cauza sau consecinţa tulburărilor cronice de somn”, explică Gerion Reimann, unul dintre autorii principali ai studiului, care şi-a redactat lucrarea de disertaţie pe această temă la Jülich Institute of Neuroscience and Medicine (INM-7).
În schimb, lipsa de somn pe termen scurt a fost asociată cu modificări în talamusul drept, o regiune cerebrală responsabilă de reglarea temperaturii, mişcării şi percepţiei durerii.
Acest lucru corespunde simptomelor privării de somn pe termen scurt. „Eşti mai puţin atent, limitat în acţiuni şi adesea mai sensibil la frig”, spune Gerion Reimann.
Echipa a reuşit astfel, pentru prima dată, să arate că nu există regiuni cerebrale comune între cele două grupuri. Tulburările patologice de somn pe termen lung, precum insomnia, apneea obstructivă de somn, narcolepsia şi privarea de somn pe termen scurt sunt localizate în părţi diferite ale creierului.
„Acest lucru este esenţial pentru cercetările viitoare. Ne putem concentra acum pe regiunile structurale şi funcţionale specifice care caracterizează fiecare tulburare de somn", a precizat dr. Tahmasian.
„Acum că ştim ce regiuni ale creierului sunt implicate, putem investiga mai detaliat efectele terapiilor non-farmacologice, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală sau terapia CPAP - un tratament standard utilizat în special pentru apneea obstructivă în somn - în comparaţie cu tratamentele cu medicamente pentru diferite tulburări de somn”, a completat cercetătorul.
Rezultatele studiului au fost publicate pe 23 aprilie în revista JAMA Psychiatry.
