Spectroscopia de rezonanţă magnetică este un examen imagistic non invaziv ce utilizează diferenţele de frecvenţă ale protonilor din diferite molecule, oferind informaţii despre metabolismul şi compoziţia biochimică a ţesuturilor prin compararea compoziţiei chimice a ţesutului normal faţă de celulele patologice. Nu necesită nicio pregătire specială, fiind larg utilizată în patologia cerebrală, permiţând diferenţierea unei leziuni tumorale de alte leziuni focale.
Articol realizat prin participarea doamnei doctor Dana Georgescu, Medic primar Radiologie şi Imagistică medicală în cadrul Centrului Provita
Spectroscopia de rezonanţă magnetică este un examen imagistic non invaziv ce utilizează diferenţele de frecvenţă ale protonilor din diferite molecule, oferind informaţii despre metabolismul şi compoziţia biochimică a ţesuturilor prin compararea compoziţiei chimice a ţesutului normal faţă de celulele patologice.
Rezonanţa Magnetică prin contrastul excelent al ţesuturilor permite detectarea şi caracterizarea leziunilor cerebrale, dar nu poate descrie modificările în densitatea celulară sau compoziţia biochimică a ţesuturilor ce pot fi investigate prin spectroscopia RM. În plus, unele leziuni cu patofiziologice de bază diferită pot avea aspect imagistic RM asemănător, putând fi diferenţiate prin metode imagistice complexe – spectroscopie de rezonanţă magnetică şi perfuzie.
Ca urmare, rezonanţa magnetică şi spectroscopia de rezonanţă magnetică sunt complementare pentru diagnosticarea bolii şi monitorizarea progresiei acesteia şi a răspunsului terapeutic.
Spectroscopia prin rezonanţă magnetică nu necesită o pregătire specială. Examinarea se efectuează pe aparatul de rezonanţă magnetică în continuarea unui examen RMN convenţional, utilizând secvenţe dedicate spectroRM.
Spectroscopia RM este larg utilizată în patologia cerebrală permiţând diferenţierea unei leziuni tumorale de alte leziuni focale (ex: plăci demielinizante, encefalită, abces).
În patologia tumorală spectroscopia RM (în asociere cu perfuzia cerebrală) are indicaţii atât în bilanţul iniţial, permiţând diferenţierea unei leziuni tumorale benigne de una malignă, precum şi a tumorilor maligne de grad mic faţă de cele de grad mare şi identificarea siturilor optime de biopsie a glioamelor, orientează în planificarea tratamentului la pacienţii oncologici, dar şi în monitorizarea răspunsului la tratament prin diferenţierea modificărilor induse de tratament şi tumora recurentă.
În neuropatologia pediatrică spectroscopia RM în evaluarea leziunilor ischemice posthipoxie la nou-născut şi monitorizarea acestora, dar şi în maladiile metabolice, unde apar modificări metabolice prin scăderea sintezei sau a transportului acestora.
Evaluarea prin spectroscopie RM a pacienţilor comatoşi, după traumatisme, înec, ajută la prognosticul şi recuperarea acestora.
În patologia demielinizantă spectro RM are rol important în diagnosticul leucoencefalopatiei ereditare pentru stabilirea tratamentului –transplant de celule stem hematopoetice.
În scleroza multiplă spectroscopia RM are rol limitat, arătând modificări metabolice în plăcile demielinizante active, dar şi modificări metabolice la pacienţi înainte ca modoficările să devină evidente în imagistica RM convenţională; ajută în diferenţierea de leucoencefalopatia acută diseminată, permiţând stabilirea tratamentului; diferenţiază o placă demielinizantă pseudotumorală de un gliom.
În bolile neurodegenerative cum ar fi boala Alzheimer, Parkinson, Huntington, scleroza laterală amiotrofică şi ataxiile spinocerebeloase, evaluările metabolice prin spectroRM pot fi un indicator prognostic al progresiei bolii, singur sau în asociere cu masurătorile volumetrice.
În epilepsie, spectrosopia RM poate ajuta în evaluarea multimodală a pacienţilor pentru stabilirea conduitei terapeutice.
În accidentele ischemice acute spectroscopia RM are rol limitat prin dificultatea de adresabilitate a pacienţilor în timp util, secvenţele de difuzie şi perfuzie cerebrală fiind tehnici imagistice superioare în stabilirea conduitei terapeutice; evaluările metabolice pot fi adjuvante altor explorări în evaluarea infarctelor mari cu răspuns terapeutic slab şi evaluarea riscului de noi evenimente ischemice.
