Tulburarea de deficit de atenţie şi hiperactivitate (ADHD) este o afecţiune cronică care apare la milioane de copii şi care în unele cazuri persistă şi după maturizare. Specialiştii estimează că aproximativ 13% din băieţi şi 6% din fete cu vârste între 4 şi 17 ani suferă de ADHD, rata scăzând la maturitate până la un procent cumulat de 4,5%. Procentul în cazul adulţilor ar putea fi însă mult mai mare, în special la femei, unde inabilitatea de a menţine atenţia rămâne nediagnosticată şi netratată.
Articol realizat prin participarea doamnei Dr. Monica Bolocan, psiholog clinician şi educaţional din Clinica de Neurologie Neuroaxis:
Tulburarea de deficit de atenţie şi hiperactivitate (ADHD) este o afecţiune cronică care apare la milioane de copii şi care în unele cazuri persistă şi după maturizare. Aceasta este caracterizată printr-o serie de probleme persistente, precum dificultatea menţinerii atenţiei, hiperactivitate şi comportament impulsiv. În general simptomele scad în intensitate odată cu înaintarea în vârstă, însă unele persoane nu reuşesc niciodată să le elimine complet.
Manifestări la copii
Principalele semne ale ADHD sunt lipsa atenţiei şi comportamentul impulsiv. Simptomele îşi fac în general apariţia înaintea vârstei de 12 ani, câteodată fiind observate începând cu vârsta de 3 ani. Acestea variază în intensitate, putând fi uşoare, medii sau severe şi se manifestă mai des la băieţi decât la fete. De asemenea, afecţiunea se manifestă în general diferit în funcţie de sexul copilului, baieţii fiind hiperactivi în timp ce fetele sunt linştite, însă incapabile de a fi atente.
Există 3 sub-tipuri de ADHD:
-Tipul predominant neatent, ce se manifestă în general prin inabilitatea copilului de a se concentra pe un singur lucru
-Tipul predominant hiperactiv-impulsiv, manifestat prin impulsivitate şi lipsa autocontrolului
-Tipul mixt, cel mai des întâlnit, ce este o combinaţie dintre simptomele lipsei de atenţie şi cele hipractiv-impulsive.
Manifestări la adulţi
În multe cazuri, ADHD continuă să se manifeste după ce copilul a ajuns la maturitate, existând şi situaţii în care afecţiunea nu e recunoscută şi tratată decât atunci când pacientul este adult. Simptomele ADHD la adulţi nu sunt în general la fel de clare şi usor de recunoscut precum ale copiilor, în special hiperactivitatea. Impulsivitatea şi dificultatea menţinerii concentrării pe perioade mai lungi de timp rămân, însă.
Majoritatea adulţilor ce suferă de ADHD nu sunt conştienţi de problema lor, însă se confruntă cu dificultăţi în viaţa de zi cu zi. Inabilitatea de a-şi mentine atenţia şi de a se concentra duce la probleme atât profesionale cât şi personale, pacienţii având probleme în a duce la bun sfârşit sarcini la serviciu şi de a menţine relaţii sociale. De asemenea, inabilitatea de a-şi controla impulsurile poate duce la accese de furie.
Se estimează că aproximativ 13% din băieţi şi 6% din fete cu vârste între 4 şi 17 ani suferă de ADHD, rata scăzând la maturitate până la un procent cumulat de 4,5%. Procentul în cazul adulţilor ar putea fi însă mult mai mare, în special la femei unde inabilitatea de a menţine atenţia rămâne nediagnosticată şi netratată. Prin urmare este foarte greu de estimat câte persoane ce suferă de ADHD în copilărie continuă să fie afectaţi de simptome odată ajunşi la maturitate, însă procentul este undeva între 30 şi 60%.
Principalele metode terapeutice pentru tratarea afecţiunii
Odată diagnosticată boala, medicul psihiatru va stabili împreună cu pacientul cea mai bună metodă de tratament. Următoarele metode se pot folosi separat sau cumulat:
-Psihoterapia, în special terapia cognitiv-comportamentală, poate ajuta pacientul să găsească modalităţi prin care să îşi poată organiza mai bine viaţa şi activităţile cotidiene, atât la copii cât şi la adulţi
-Medicaţia, în special amfetaminele, pot ajuta cu deficitul de atenţie
-În cazul copiilor, cea mai bună abordare este o colaborare între părinţi, terapeut şi profesori, cu scopul comun de a-i oferi copilului afecţiunea, ajutorul şi atenţia necesare.
