Un medicament utilizat frecvent în tratamentul diabetului zaharat de tip 2 ar putea avea un rol neaşteptat în prevenirea leucemiei mieloide acute (LMA). Cercetătorii de la University of Cambridge au descoperit că medicamentul blochează dezvoltarea celulelor preleucemice, încetinind progresia bolii. Având un profil de siguranţă bine cunoscut, medicamentul ar putea deveni una dintre primele terapii preventive pentru pacienţii cu risc genetic crescut de LMA.
Astfel, metforminul, un medicament antidiabetic frecvent utilizat şi accesibil, ar putea preveni apariţia unei forme de leucemie mieloidă acută la persoanele cu risc crescut de boală, conform rezultatelor unui studiu preclinic, publicat săptămâna aceasta în revista Nature.
LMA este o formă de cancer care îşi are originea în măduva osoasă, responsabilă de formarea globulelor albe şi roşii din sânge. Boala este dificil de tratat şi are o rată de supravieţuire la 5 ani de aproximativ 20%.
Deşi noile tehnologii permit, prin analize de sânge şi teste genetice, identificarea persoanelor aflate la risc crescut cu ani înainte de debutul bolii, în prezent nu există terapii preventive eficiente.
În acest context, o echipa de la University of Cambridge a investigat modalităţi de a preveni transformarea celulelor stem hematopoietice anormale, purtătoare ale unor mutaţii genetice, în celule canceroase.
Studiul s-a axat pe cea mai frecventă modificare genetică implicată în LMA - mutaţia genei DNMT3A, responsabilă de aproximativ 10–15% dintre cazuri.
Profesorul George Vassiliou, de la Cambridge Stem Cell Institute, care a coordonat cercetarea, a subliniat că, spre deosebire de tumorile solide precum cancerul de sân sau de prostată, care pot fi îndepărtate chirurgical în stadii incipiente, cancerul de sânge necesită tratamente sistemice, capabile să blocheze progresia bolii în întregul organism.
Cercetătorii au analizat celule stem hematopoietice de la şoareci purtători ai mutaţiei DNMT3A, identică celei întâlnite la oameni în stadiile preleucemice. Folosind o metodă de analiză genomică extinsă, ei au demonstrat că aceste celule depind mai mult de metabolismul mitocondrial decât celulele normale - un punct vulnerabil care ar putea fi exploatat terapeutic.
Ulterior, au confirmat că metforminul, precum şi alţi agenţi care afectează funcţia mitocondriilor, încetinesc semnificativ proliferarea acestor celule anormale. Experimente suplimentare au arătat că efecte similare apar şi asupra celulelor sanguine umane cu mutaţia DNMT3A.
„Metforminul acţionează asupra metabolismului mitocondrial, de care aceste celule preleucemice depind pentru a se multiplica. Prin blocarea acestei căi, oprim expansiunea celulară şi progresia către LMA şi, în acelaşi timp, inversăm alte efecte ale mutaţiei DNMT3A”, a declarat dr. Malgorzata Gozdecka, cercetător senior la Cambridge Stem Cell Institute.
Analiza datelor din UK Biobank (de la peste 412.000 de voluntari) au indicat că persoanele care utilizau metformin aveau o frecvenţă mai scăzută a mutaţiilor DNMT3A, iar această asociere a rămas semnificativă, indiferent dacă participanţii aveau sau nu diabet, şi independent de indicele de masă corporală (IMC) al acestora.
Cercetătorii consideră că metforminul acţionează în mod specific asupra acestei mutaţii, fără a influenţa alte tipuri celulare, ceea ce îl face un candidat valoros pentru intervenţii preventive ţintite.
Pasul următor constă în demararea studiilor clinice care să evalueze eficienţa metforminului la persoanele cu mutaţia DNMT3A şi risc crescut de a dezvolta LMA.
Întrucât medicamentul este deja aprobat şi larg utilizat în tratamentul diabetului zaharat, reutilizarea sa pentru o nouă indicaţie ar putea accelera considerabil introducerea unei opţiuni preventive în practica medicală. Echipa a precizat, însă, că sunt necesare studii clinice pentru a confirma eficienţa sa la oameni.
