Un progres medical major a avut loc în Statele Unite, unde o fetiţă de doi ani şi jumătate a devenit prima persoană care a primit, înainte de naştere, tratament pentru o boală congenitală care progresează rapid, atrofia musculară spinală (AMS).
Rezultate promiţătoare ale primei terapii prenatale pentru atrofia musculară spinală. Oamenii de ştiinţă, de la spitalul de cercetări pediatrice St. Jude, raportează rezultatele unei noi abordări promiţătoare pentru tratarea acestei boli neurodegenerative rare.
AMS este o afecţiune neuromusculară progresivă, caracterizată prin slăbiciune şi atrofie musculară, simptome care apar în urma pierderii neuronilor motorii de la nivelul măduvei spinării, neuroni motori periferici. Cei mai afectaţi sunt muşchii trunchiului, muşchii centurilor şi cei respiratorii.
Din punct de vedere istoric, majoritatea copiilor cu AMS de tip 1 mor înainte de a împlini doi ani, de obicei din cauza insuficienţei respiratorii. Cu toate acestea, copilul din acest studiu a ajuns acum la vârsta de doi ani şi jumătate fără niciun semn de simptome.
Specialiştii de la St. Jude au condus primul tratament in utero al AMS cu un medicament administrat pe cale orală. La mai mult de doi ani de la naşterea copilului, nu au fost observate caracteristici identificabile ale AMS.
În loc să se administreze medicamente unui copil cu complicaţii neuromusculare grave după naştere, studiul de caz detaliază modul în care viitoarea mămică a fost de acord să ia medicamente pentru fătul său în curs de dezvoltare în timp ce era încă însărcinată.
Un test prenatal a arătat că fătul prezenta două mutaţii genetice care indică atrofia musculară spinală (AMS) de tip 1, care de obicei duce la slăbiciune musculară severă şi dificultăţi de respiraţie în termen de şase luni de la naştere.
Părinţii copilului tratat suferiseră anterior pierderea unui alt copil din cauza AMS şi, atunci când testele au arătat că şi cel mai recent făt suferea de aceeaşi boală neuromusculară progresivă, au vrut să ştie dacă ar putea începe tratamentul mai devreme.
Pentru acest caz, FDA a aprobat administrarea timpurie a medicamentului cu administrare orală risdiplam, denumirea comercială Evrysdi, deţinut de compania farmaceutică elveţiană F. Hoffmann-La Roche AG.
De-a lungul anilor, studiile controlate randomizate au demonstrat că medicamentul este sigur şi eficient în tratarea atrofiei musculare spinale la nou-născuţi, iar cu cât copiii sunt mai mici atunci când încep să primească medicamentul, cu atât rezultatele generale sunt mai bune.
În noul studiu, mama însărcinată a luat o doză de risdiplam în fiecare zi timp de şase săptămâni înainte de naşterea copilului. Testele au arătat că medicamentul a trecut direct în sânge prin cordonului ombilical şi prin lichidul amniotic. După naştere, bebeluşul a fost cel care a primit medicamentul zilnic pe cale orală.
Neurologul pediatru dr. Michelle Farrar, care lucrează la un tratament minim invaziv de terapie genică pentru AMS în Australia, a declarat în Nature că fetiţa cu AMS „a fost tratată eficient, fără nicio manifestare a afecţiunii” chiar şi la 30 de luni de la naştere.
În marte 2021, medicamentul a fost autorizat şi în Uniunea Europeană pentru tratamentul atrofiei musculare spinale, şi la copii mai mici de două luni.
Studii clinice recente, finanţate de producătorul tratamentului, au constatat că majoritatea copiilor (potrivit companiei) cu atrofie musculară spinală trataţi cu medicamentul înainte de vârsta de şase săptămâni puteau să înghită, să se hrănească, să stea în şezut şi în picioare, şi să meargă singuri după doi ani de tratament. Niciunul nu a necesitat ventilaţie permanentă.
Medicamentul, care face parte din protocoalele de tratament şi în România, acţionează pentru a preveni degenerarea celulelor nervoase din creier şi corp prin creşterea concentraţiei unei proteine cheie, denumită proteina neuronului motor de supravieţuire (SMN). Proteinele SMN active lipsesc la cei cu mutaţii genetice care cauzează atrofia musculară spinală.
„La copiii cu SMA, degenerarea neuronilor motori începe înainte de apariţia simptomelor, astfel încât timpul este esenţial dacă sperăm să păstrăm funcţia musculară”, a declarat neurologul pediatru dr. Laurent Servais într-un comunicat pentru un studiu clinic în 2024.
„Este încurajator să vedem că, prin intervenţia timpurie cu medicamentul, aceşti copii au atins etape importante, cum ar fi şezutul, statul în picioare şi mersul, care ar fi de obicei de neatins fără tratament”, a adăugat el.
Rămâne de văzut dacă studiul de caz recent din Statele Unite va inspira şi va încuraja medicii şi părinţii să testeze medicamentul în stadii mai timpurii de dezvoltare.
„Rezultatele din acest caz unic nu pot fi generalizate, dar pot susţine luarea în considerare a tratamentului prenatal pentru SMA in utero”, scriu autorii studiului, care a fost publicat în urmă cu cîteva zile în The New England Journal of Medicine -NEJM.
AMS este cauzată de o lipsă a proteinei de supravieţuire a neuronilor motori şi apare la aproximativ 1 din 11.000 de naşteri în Statele Unite. Dacă nu este tratată, AMS de tip 1 (AMS-1), cea mai frecventă şi severă formă, duce la slăbiciune musculară progresivă şi deces.
În prezent, tratamentele pentru SMA-1 au demonstrat o îmbunătăţire a supravieţuirii şi a funcţiei motorii la sugari, în special dacă sunt administrate la scurt timp după naştere, înainte de apariţia simptomelor, dar nu reprezintă un leac.
Proteina neuronului motor de supravieţuire este cea mai necesară în al treilea trimestru de dezvoltare fetală şi în primele trei luni de viaţă după naştere.
Severitatea simptomelor este, prin urmare, strâns legată de momentul intervenţiei. Datorită acestei nevoi clinice, cercetătorii St. Jude, ca parte a Iniţiativei translaţionale pediatrică în domeniul neuroştiinţelor, au lansat un protocol clinic unic pentru a studia medicamentul la un singur pacient. Scopul a fost de a determina fezabilitatea începerii tratamentului pentru un făt cu AMS de tip 1 (AMS-1), cea mai frecventă şi severă formă, care duce la slăbiciune musculară progresivă şi deces, in utero (intrauterin).
Studiul de caz a fost condus de dr. Richard Finkel directorul Centrului St. Jude pentru neuroterapie experimentală şi membru al Departamentului de medicină pediatrică.
„Obiectivele noastre primare au fost fezabilitatea, siguranţa şi tolerabilitatea, aşa că suntem foarte încântaţi să vedem că părintele şi copilul se simt bine”, a declarat dr. Finkel într-un comunicat al spitalului. „Rezultatele sugerează că ar merita să continuăm investigarea utilizării intervenţiei prenatale pentru AMS”.
La scurt timp după naştere, copilul a fost diagnosticat cu trei anomalii de dezvoltare: defect septal ventricular (care s-a rezolvat), hipoplazie a nervului optic şi o asimetrie a trunchiului cerebral, cu întârzieri aferente în vedere şi în dezvoltarea generală. Se consideră că aceste anomalii au apărut la începutul dezvoltării fetale, înainte de expunerea la medicament.
Acum în vârstă de doi ani şi jumătate, copilul continuă să fie monitorizat periodic la spitalul St. Jude. „Pe parcursul evaluării, nu am observat niciun indiciu al vreunui semn de AMS”, a indicat dr. Finkel, care a subliniat că cercetarea demonstrează siguranţa şi fezabilitatea abordării şi susţine necesitatea unui studiu mai cuprinzător.
Medicii au tratat pentru prima dată un făt cu o boală congenitală rapid progresivă, atrofia musculară spinală (AMS), în perioada intrauterină. Dr. Richard Finkel, directorul Centrului St. Jude pentru neuroterapie experimentală, care a condus studiul de caz, evaluează fetiţa după doi ani şi jumătate, februarie 2025
