Dovezile chestionarelor administrat postoperatoriu pacienţilor ar putea soluţiona o dezbatere continuă privind cele mai bune practici în artroplastia totală de genunchi.
Atunci când efectuează o intervenţie chirurgicală de înlocuire a genunchiului, denumită şi artroplastie totală de genunchi, medicii încearcă în mod tradiţional să alinieze şoldul, genunchiul şi glezna în linie dreaptă, formând o aliniere neutră, mai degrabă decât să reproducă alinierea originală a pacientului.
Acum, într-un efort de a înţelege care abordare este mai bună, cercetătorii de la Universitatea Kyushu, din Japonia, au colectat dovezi convingătoare în favoarea păstrării alinierii native a pacientului.
Studiul a fost publicat în The Bone & Joint Journal la 1 octombrie 2024.
Atunci când genunchiul este afectat din cauza unei leziuni sau a artritei, efectuarea activităţilor zilnice, cum ar fi mersul, statul pe scaun şi alergatul, devine dificilă din cauza durerii extreme. În cazurile de leziuni grave, chirurgia de înlocuire a genunchiului este recomandată de chirurgii ortopezi, pentru a reforma părţile deteriorate ale genunchiului şi a ameliora durerea prin obţinerea unei alinieri neutre.
Cu toate acestea, această aliniere neutră nu este întotdeauna alinierea originală a pacientului şi există unele dezbateri în cadrul comunităţii ortopedice cu privire la faptul dacă restabilirea alinierii originale a pacientului poate duce la rezultate mai bune raportate de pacient.
În studiul de faţă, cercetătorii au încercat să soluţioneze această dezbatere şi să creeze un ghid cuprinzător privind planificarea preoperatorie şi executarea operaţiei de înlocuire a genunchiului.
Acest studiu este axat în principal pe un sistem de clasificare numit alinierea în plan coronal a genunchiului (CPAK). Acesta clasifică alinierile posibile ale articulaţiei genunchiului pe baza a două caracteristici principale.
Prima este unghiul şold-genunchi-genunchi; unghiurile negative mari fac ca genunchii să fie poziţionaţi spre exterior, în timp ce unghiurile pozitive mari fac ca genunchii să fie orientaţi spre interior.
A doua caracteristică este unghiul liniei articulare, care se referă la unghiul dintre o linie aflată la nivelul solului şi o linie imaginară care trece prin punctele în care femurul întâlneşte tibia.
Echipa de cercetare, care i-a inclus pe dr. Toshiki Konishi şi profesorul asociat Satoshi Hamai de la Departamentul de Chirurgie Ortopedică de la Spitalul Universitar Kyushu, a încercat să determine dacă schimbările în categorizarea CPAK înainte şi după intervenţia chirurgicală de înlocuire a genunchiului au fost asociate cu diferenţe notabile în rezultate.
În acest scop, ei au colectat date de la 231 de pacienţi care au primit o intervenţie chirurgicală de înlocuire a genunchiului pentru osteoartrită la Spitalul Universitar Kyushu între 2013 şi 2019.
Folosind imagini cu raze X, echipa a determinat clasificarea CPAK şi variabilele de aliniere ale pacienţilor înainte şi după operaţie. De asemenea, au trimis un chestionar pacienţilor, din care au derivat o serie de scoruri standardizate legate de simptome, satisfacţie generală, niveluri de activitate şi calitatea vieţii după operaţie.
După o analiză statistică, cercetătorii au arătat că pacienţii care au suferit modificări ale alinierii genunchiului după intervenţia chirurgicală, determinate cu ajutorul clasificării CPAK, au avut rezultate semnificativ mai proaste pe termen lung.
În mod interesant, ei au constatat, de asemenea, că pacienţii al căror unghi al liniei articulare a fost înclinat spre exteriorul genunchiului după operaţie (departe de celălalt picior) au raportat, de asemenea, rezultate generale mai proaste.
Acest studiu demonstrează că reproducerea exactă a alinierii native a unui pacient în timpul intervenţiei chirurgicale este esenţială pentru asigurarea unei recuperări optime şi a unei calităţi superioare a vieţii.
Aceste rezultate ar putea avea implicaţii importante pentru modul în care sunt efectuate operaţiile de înlocuire a genunchiului la nivel mondial.
„În practica clinică viitoare, constatările noastre ar putea ghida chirurgii în planificarea preoperatorie şi executarea artroplastiei totale de genunchi. Prin obiectivul de a restabili alinierea inerentă a pacientului, pacienţii pot obţine rezultate postoperatorii superioare”, explică dr. Konishi într-un comunicat al universităţii.
Oferirea unei abordări mai personalizate a alinierii genunchiului ar putea deveni un nou standard în chirurgia ortopedică, a mai spus medicul.
„Acest lucru ar putea ajuta la abordarea provocării variabilităţii rezultatelor pacienţilor după artroplastia totală a genunchiului prin furnizarea unei soluţii mai personalizate a alinierii genunchiului, care ar putea deveni un nou standard în chirurgia ortopedică”, a mai menţionat chirurgul.
Subliniind faptul că acesta a fost un studiu retrospectiv, echipa de cercetare îşi propune acum să adopte o abordare prospectivă în activitatea lor viitoare.
Mergând mai departe, cercetătorii susţin încorporarea clasificării CPAK în planificarea pre-chirurgicală, stabilind alinierea genunchiului nativ al fiecărui pacient ca ţintă chirurgicală folosind tehnologia asistată robotic.
Cercetătorii consideră că aceste eforturi vor contribui la îmbunătăţirea standardului de aur al intervenţiei chirurgicale de înlocuire a genunchiului, ducând la o viaţă postoperatorie mai sănătoasă, fără durere şi mai activă pentru pacienţi.
Fig. 1. (a) Un pacient care a suferit o artroplastie totală a genunchiului a menţinut un unghi şold-genunchi-coapsă „varus” (spre exterior), dar unghiul liniei articulare s-a modificat de la apex distal la neutru după operaţie. (b) În mod similar, acest pacient şi-a păstrat unghiul „neutru” şold-genunchi-coapsă, dar a dobândit un unghi neutru al liniei articulare după operaţie. (c) În acest caz, aliniamentele varus şi apex distal ale pacientului au fost ambele modificate la neutru după operaţie, ceea ce s-a constatat în acest studiu că este asociat cu rezultate negative pe termen lung. (d) Deşi alinierea varus a fost păstrată la acest pacient, unghiul liniei articulare după operaţie a fost apex proximal, ceea ce înseamnă că s-a înclinat spre exteriorul genunchiului. De asemenea, s-a constatat că acest lucru este asociat cu rezultate mai nefavorabile. (Toshiki Konishi et al., The Bone and Joint Journal)
