Preocuparea de a lua în greutate este o scuză frecventă pentru ca fumătorii să nu se lase de ţigară. Un nou studiu, publicat joi, a constatat că atât persoanele care se apucă de fumat, şi cele care fumează pe tot parcursul vieţii, pot experimenta creşterea grăsimii de pe burtă (grăsimea abdominală), în special grăsimea viscerală nesănătoasă din adâncul abdomenului, care este legată de un risc mai mare de boli de inimă, diabet, accident vascular cerebral (AVC) şi demenţă.
Fumătorii tind să aibă o greutate corporală mai mică decât nefumătorii, dar au, de asemenea, mai multă grăsime abdominală, inclusiv mai multă grăsime viscerală abdominală.
Grăsimea viscerală nu este vizibilă, spun specialiştii. Indivizii pot avea un stomac plat şi totuşi să prezinte o cantitate nesănătoasă de grăsime, ceea ce creşte riscul de boli grave.
Acest nou studiu, publicat miercuri, în revista Addiction, oferă dovezi de susţinere a faptului că fumatul poate determina creşterea acestui tip de grăsime.
Cercetătorii de la Centrul pentru cercetări metabolice NNF, din cadul universităţii din Copenhaga (Danemarca), au folosit o formă de analiză statistică numită randomizare mendeliană (RM) pentru a determina dacă fumatul determină o creştere a grăsimii abdominale. Analiza a combinat rezultatele diferitelor studii genetice pentru a căuta relaţii de cauzalitate între o expunere (în acest caz, fumatul) şi un rezultat (creşterea grăsimii abdominale).
Acest nou studiu a combinat mai multe rezultate genetice din studii privind strămoşii europeni ale expunerii la fumat şi măsuri de distribuţie a grăsimii corporale (de exemplu, raportul talie-şold şi circumferinţele taliei şi şoldului).
În primul rând, cercetătorii au folosit studii genetice anterioare pentru a identifica ce gene sunt legate de obiceiurile de fumat şi de distribuţia grăsimii corporale.
În al doilea rând, au folosit aceste informaţii genetice pentru a determina dacă persoanele cu gene asociate cu fumatul tind să aibă o distribuţie diferită a grăsimii corporale.
În cele din urmă, ei au luat în considerare alte alte influenţe, cum ar fi consumul de alcool sau mediul socio-economic, pentru a se asigura că orice legături pe care le-au găsit între fumat şi distribuţia grăsimii corporale se datorează cu adevărat fumatului în sine şi nu altor factori.
„Acest studiu a constatat că începerea fumatului şi fumatul de-a lungul vieţii ar putea cauza o creştere a grăsimii abdominale, aşa cum se observă prin măsurători ale raportului talie/şold. Într-o analiză suplimentară, am constatat, de asemenea, că tipul de grăsime care creşte este mai degrabă grăsimea viscerală, decât grăsimea de sub piele", explică autorul principal al studiului, dr. Germán D. Carrasquilla.
„Studiile anterioare au fost predispuse la confuzie, ceea ce se întâmplă atunci când o variabilă independentă afectează rezultatele. Întrucât designul studiului nostru foloseşte variaţii genetice, acesta face o treabă mai bună în ceea ce priveşte reducerea sau controlul acestor variabile. Influenţa fumatului asupra grăsimii de pe burtă pare să aibă loc indiferent de alţi factori, cum ar fi statutul socio-economic, consumul de alcool, ADHD sau cât de mult îşi asumă cineva riscurile", a mai precizat cercetătorul danez.
Din punct de vedere al sănătăţii publice, aceste constatări întăresc importanţa eforturilor pe scară largă de prevenire şi reducere a fumatului în rândul populaţiei generale, deoarece acest lucru ar putea contribui, de asemenea, la reducerea grăsimii viscerale abdominale şi a tuturor bolilor cronice care sunt legate de aceasta.
Reducerea unui risc major pentru sănătate în rândul populaţiei va reduce, indirect, un alt risc major pentru sănătate, scriu autorii studiului.
Cercetătorii au stabilit că excesul de grăsime abdominală la fumători era predominant grăsime viscerală, studiind modul în care variantele ADN legate de obiceiurile de fumat şi de grăsimea abdominală se raportează la compartimentele de grăsime din diferite părţi ale corpului.
Descoperirea cheie a acestei analize este că aceşti factori genetici sunt mai puternic legaţi de creşterea ţesutului adipos visceral - grăsimea profundă care înconjoară organele abdominale - decât de grăsimea subcutanată care este depozitată sub piele.
Cele două studii care au stat la baza analizei, privind ascendenţa europeană au fost de mare amploare; studiul privind fumatul a analizat 1,2 milioane de persoane care au început să fumeze şi peste 450.000 de fumători pe viaţă, iar studiul privind distribuţia grăsimii corporale a inclus peste 600.000 de persoane.
