În timpul sarcinii, multe femei au greturi. Această stare este în general inofensivă şi dispare după 12 săptămâni de sarcină. Însă, pentru unele dintre gravide, greturile matinale pot fi mai intense, cu stări de rău care necesită, în cele din urmă, tratament. Aşa-numita hyperemesis gravidarum, sarcina toxică, este cea mai frecventă cauză de internare în spital a femeilor în primele trei luni de sarcină.
Se estimează că până la şapte din zece sarcini sunt afectate de greaţă şi vărsături iar între una şi trei din 100 de sarcini prezintă efecte severe care ameninţă chiar viaţa fătului şi a mamei şi necesită înlocuirea intravenoasă a lichidelor pentru a preveni niveluri periculoase de deshidratare.
În aceste cazuri se vorbeşte despre o sarcină toxică.
Acum, un studiu condus de Universitatea Cambridge arată de ce multe femei se confruntă cu greaţă şi vărsături în timpul sarcinii, şi de ce unele femei, printre care s-a numărat şi Ducesa de Cambridge, Kate Middleton, se îmbolnăvesc atât de tare încât trebuie să fie internate în spital.
Vinovatul se pare că este un hormon produs de făt, o proteină cunoscută sub numele de GDF15. Dar cât de tare o afectează pe mamă depinde de o combinaţie între cantitatea de hormon produsă de făt şi cât de expusă a fost mama la acest hormon înainte de a rămâne însărcinată.
Descoperirea, publicată miercuri, în revista Nature, indică o posibilă modalitate de prevenire a greţurilor matinale de sarcină prin expunerea mamelor la GDF15 înainte de sarcină, pentru a le creşte rezistenţa.
Deşi există unele terapii pentru tratarea greţurilor de sarcină care sunt, cel puţin parţial eficiente, ignorarea pe scară largă a acestei afecţiuni, coroborată cu teama de a utiliza medicamente în timpul sarcinii, face ca multe femei cu această suferinţă să fie tratate în mod inadecvat.
Până de curând, cauza răului de sarcină era complet necunoscută.
Recent, unele dovezi, provenite din studii biochimice şi genetice, au sugerat că ar putea fi legată de producerea de către placentă a hormonului GDF15, care acţionează asupra creierului mamei provocând greaţa şi vărsăturile.
Acum, un studiu internaţional, la care au participat oameni de ştiinţă de la Universitatea dCambridge şi cercetători din Scoţia, Statele Unite şi Sri Lanka, a făcut un progres major în înţelegerea rolului GDF15 în răul de sarcină, inclusiv în sarcinile toxice.
Echipa a analizat date de la femei recrutate în cadrul mai multor studii, folosind o combinaţie de abordări, inclusiv genetica umană, noi metode de măsurare a hormonilor din sângele femeilor însărcinate şi studii pe celule umane şi şoareci.
Cercetătorii au arătat că gradul de greaţă şi de vărsături pe care o femeie îl resimte în timpul sarcinii este direct legat atât de cantitatea de proteine GDF15 produsă de partea fetală a placentei şi trimisă în fluxul sanguin, cât şi de cât de sensibilă este mama la efectul de greaţă al acestui hormon.
GDF15 este produs la niveluri scăzute în toate ţesuturile în afara sarcinii. Cât de sensibilă este mama la acest hormon în timpul sarcinii este influenţată de cantitatea la care a fost expusă înainte de sarcină - femeile cu niveluri în mod normal scăzute de GDF15 în sânge au un risc mai mare de a dezvolta greaţă şi vărsături severe în timpul sarcinii.
Echipa a descoperit că o variantă genetică rară care expune femeile la un risc mult mai mare de sarcină toxică a fost asociată cu niveluri mai scăzute ale hormonului în sânge şi în ţesuturi în afara sarcinii.
În mod similar, femeile cu o tulburare ereditară a sângelui, beta talasemie, care le determină să aibă în mod natural niveluri foarte ridicate de GDF15 înainte de sarcină, suferă mai puţin sau deloc de greaţă sau vărsături.
„Majoritatea femeilor care rămân însărcinate vor avea greaţă şi stări de rău la un moment dat şi, deşi acest lucru nu este plăcut, pentru unele femei poate fi mult mai rău încât vor avea nevoie de tratament şi chiar de spitalizare", a declarat Profesorul Sir Stephen O'Rahilly, co-director al Institutului de Ştiinţe Metabolice al Consiliului de Cercetare Medicală Wellcome de la Universitatea Cambridge, care a condus cercetarea.
„Acum ştim de ce: bebeluşul care creşte în uter produce un hormon la niveluri cu care mama nu este obişnuită", a precizat el.
Cu cât mama este mai sensibilă la acest hormon, cu atât mai bolnavă va deveni, spune el.
„Ştiind acest lucru ne oferă un indiciu despre cum am putea preveni acest lucru. De asemenea, ne face să fim mai încrezători că împiedicarea GDF15 de a accesa receptorul său extrem de specific din creierul mamei va constitui, în cele din urmă, baza unui mod eficient şi sigur de a trata această afecţiune", menţionează cercetătorul.
Şoarecii expuşi la niveluri acute, ridicate de GDF15 au prezentat semne de pierdere a poftei de mâncare, sugerând că se confruntau cu greaţă, dar şoarecii trataţi cu o formă cu acţiune prelungită de GDF15 nu au prezentat un comportament similar atunci când au fost expuşi la niveluri acute ale hormonului.
Cercetătorii consideră că dezvoltarea toleranţei femeii la acest hormon înainte de sarcină ar putea fi cheia pentru a preveni boala.
Echipa speră că odată cu înţelegerea cauzei sarcinii toxice sunt cu un pas mai aproape de a dezvolta tratamente eficiente pentru răul de sarcină.
