Cercetătorii au descoperit mecanismul prin care un medicament cu administrare orală pentru diabet ajută şi la slăbit

Cercetătorii au descoperit mecanismul prin care un medicament cu administrare orală pentru diabet ajută şi la slăbit

Beneficiile pentru slăbit ale unui medicament cu administrare orală, prescris în mod obişnuit pacienţilor cu diabet, ar putea deschide calea unor noi tratamente pentru pierderea în greutate.

Cercetătorii de la facultăţile de medicină Stanford şi Harvard au dezvăluit că pierderea moderată în greutate asociată cu medicamentul pentru diabet, metformină, se datorează unei molecule care taie pofta de mâncare, cunoscută sub numele de lac-phe, care este produsă de organism şi după exerciţii fizice viguroase.

Metformina este prescrisă pe scară largă, în prezent, pentru a gestiona nivelul de zahăr din sânge la persoanele cu diabet şi s-a observat că provoacă şi o uşoară reducere a greutăţii.

Până acum, modul în care metformina, care este prescris pentru a controla nivelul de zahăr din sânge, determină şi pierderea în greutate a fost neclar.

„Acum ştim că metformina acţionează prin aceeaşi cale ca şi exerciţiile fizice viguroase pentru a reduce foamea. Înţelegerea modului în care sunt controlate aceste căi poate duce la strategii viabile pentru a reduce masa corporală şi a îmbunătăţi sănătatea a milioane de oameni", a declarat într-un comunicat coautorul principal al studiului, dr. Jonathan Long, profesor asistent de patologie la facultatea de medicină Stanford.

Molecula lac-phe a fost descoperit de cercetătorii de la Stanford în 2022, în timpul unor cercetări pentru identificarea substanţelor care reduc foamea după activităţi fizice intense.

S-a constatat că această moleculă, o combinaţie de lactat (un produs secundar al oboselii din muşchi) şi aminoacidul fenilalanină, suprimă pofta de mâncare nu numai la oameni, ci şi la şoareci şi cai de curse după exerciţii fizice intense.

Studiul, publicat luni în revista Nature Metabolism, şi finanţat de Institutele naţionale americane de sănătate (NIH), a constatat că şoarecii obezi cărora li s-a administrat metformină au prezentat niveluri ridicate de lac-phe în sânge, ceea ce a dus la reducerea consumului de alimente şi la scăderea în greutate pe parcursul a nouă zile.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la persoanele cu diabet zaharat de tip 2, care au prezentat niveluri crescute de lac-phe după începerea tratamentului cu metformină.

Efectul metforminei asupra producţiei de lac-phe a fost comparabil, dacă nu chiar mai mare, cu efectele observate în cazul exerciţiilor fizice, ceea ce ridică întrebări cu privire la căile de comunicare dintre intestin şi creier implicate în reglarea stării de foame şi metabolism, şi indică potenţialul unor noi medicamente orale care să vizeze aceste căi pentru gestionarea greutăţii şi îmbunătăţirea sănătăţii.

„Există o legătură strânsă între producţia de lac-phe şi generarea de lactat", notează dr. Long. „Odată ce am înţeles această relaţie, am început să ne gândim la alte aspecte ale metabolismului lactatului".

Echipa a descoperit, de asemenea, că celulele epiteliale intestinale produc lac-phe, sugerând o interacţiune complexă între intestin şi reglarea metabolică.

Blocarea producţiei de lac-phe la şoareci a anulat efectele metforminei de suprimare a apetitului şi de reducere a greutăţii, subliniind rolul cheie al moleculei în acest caz.

„A fost plăcut să ne confirmăm experimental bănuiala", comentează dr. Long rezultatele acestei cercetări. „Magnitudinea efectului metforminei asupra producţiei de lac-phe la şoareci a fost la fel de mare sau mai mare decât cea pe care am observat-o anterior cu exerciţiile fizice. Dacă dăm unui şoarece metformină la niveluri comparabile cu cele pe care le prescriem pentru oameni, nivelurile lor de lac-phe cresc foarte mult şi rămân ridicate timp de multe ore", a mai precizat el.

Studiul nu numai că aduce o confirmare asupra legăturii dintre utilizarea metforminei, producţia de lac-phe şi pierderea în greutate, dar indică, de asemenea, alte direcţii pentru dezvoltarea unor noi clase de medicamente pentru pierderea în greutate care ar putea imita aceste efecte fără a fi nevoie de injecţii, spre deosebire de tratamentele actuale, cum ar fi semaglutida (Ozempic şi Wegovy).

„Aceste constatări sugerează că ar putea exista o modalitate de a optimiza medicamentele cu administrare orală pentru a afecta aceste căi de echilibrare a foamei şi a energiei pentru a controla greutatea corporală, colesterolul şi tensiunea arterială", conchide dr. Long. „Cred că ceea ce vedem acum este doar începutul unor noi tipuri de medicamente pentru pierderea în greutate", a mai precizat el.

viewscnt