Un model nou, dezvoltat de cercetători de la Universitatea americană Michigan State (MSU) pentru studierea cancerului de sân, i-ar putea ajuta pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă mai bine de ce şi unde metastazează cancerul.
Echipa de la Departamentul de Fiziologie al MSU, a cercetat gena E2F5, despre care se cunosc puţine lucruri, şi rolul său în dezvoltarea cancerului de sân. Pe baza constatărilor laboratorului american, pierderea E2F5 duce la modificarea reglării ciclinei D1, o proteină legată de tumorile de sân metastatice după o lungă latenţă.
Studiul demonstrează, de asemenea, că eliminarea E2F5 în glanda mamară duce la formarea tumorilor. Pe măsură ce oamenii de ştiinţă înţeleg mai bine modul în care genele au un impact asupra cancerului de sân, ei ar putea afla, de asemenea, de ce cancerele metastazează şi unde sunt susceptibile de a se răspândi tumorile.
Cercetarea a fost publicată într-unul dintre cele mai recente numere ale jurnalului Oncogene, o revistă de referinţă în domeniul cancerului.
Potrivit laboratorului MSU, în timp ce un model de şoarece modificat genetic trebuie injectat pentru a forţa celulele canceroase să se îndrepte către organe precum ficatul sau creierul, în noul model generat această procedură nu este necesară.
„Unul dintre motivele pentru care suntem foarte încântaţi de acest model este că face ceva ce majoritatea modelelor de şoareci modificate genetic nu au făcut în trecut”, explică prof. Eran Andrechek, care predă în cadrul Departamentului de Fiziologie al MSU.
„Se metastazează şi, atunci când se răspândeşte, se duce în locuri în care se duce natural cancerul de sân uman. Majoritatea modelelor de cancer de sân ajung direct la plămâni, dar nu acolo ajunge majoritatea cancerului de sân uman, prin urmare, suntem foarte încântaţi de acest model, deoarece se îndreaptă spre alte locuri şi îl face mai relevant pentru a analiza cancerul uman”
Potrivit prof. Andrechek, cancerul de sân se răspândeşte cel mai adesea la ganglionii limfatici, oase sau ficat.
Cercetarea s-a concentrat pe sute de gene
Laboratorul MSU utilizează bioinformatica (utilizarea tehnologiei informatice pentru captarea şi interpretarea datelor biologice) împreună cu modele genetice pentru a examina mecanismele implicate în dezvoltarea şi evoluţia cancerului de sân.
Cercetările sale se axează pe înţelegerea dezvoltării tumorilor sânului şi utilizează mai multe metode, de la modele animale la analiza computaţională a datelor privind expresia genelor.
Timp de mai mulţi ani, Andrechek şi echipa sa s-au axat în special pe familia E2F, un grup special de gene care controlează progresia ciclului celular.
Gena E2F5 este un factor de transcripţie, ceea ce înseamnă că reglează expresia - pornită sau oprită - a multor alte gene.
Laboratorul MSU se va concentra în următoarea etapă de cercetare asupra încercării de a identifica exact genele care induc cancerul de sân şi conduc la metastaze.
„Nu credem că E2F5 este cauza directă a acestor efecte”, a explicat prof. Andrechek. „Credem că unele dintre genele pe care le reglează cauzează aceste efecte. Observăm sute de gene. Deci, partea care devine complicată este să disecăm exact care sunt cele care cauzează efectele”, a precizat cercetătorul american.
De la modele „knockout” la terapii ţintite
Pentru cercetare, laboratorul MSU foloseşte un şoarece la care una sau mai multe gene au fost dezactivate sau „knocked out” pentru a studia rolul anumitor gene. Modelele de şoarece sunt foarte precise, a indicat prof. Andrechek, deoarece acelaşi tip de mutaţii apar la şoareci ca şi în cancerul uman.
Deşi cancerul de sân poate apărea la orice vârstă, majoritatea femeilor au între 60 şi 70 de ani când sunt diagnosticate pentru prima dată cu această boală.
Cercetarea MSU este relevantă din punct de vedere fiziologic, deoarece şoarecii din studiul au nevoie de aproximativ doi ani pentru a dezvolta o tumoră, ceea ce înseamnă că şoarecii fac cancer la sân la o vârstă echivalentă cu cea a femeilor.
Cu toate acestea, cancerul de sân nu este doar o singură boală. Potrivit cercetătorilor, există multe subtipuri diferite de cancer de sân, în funcţie de factori precum estrogenul pozitiv sau negativ, progesteronul pozitiv sau negativ şi diferite forme de expresie genetică.
Odată ce oamenii de ştiinţă vor afla programele genetice care sunt oprite sau activate într-o anumită tumoră, pot începe să dezvolte terapii ţintite cu mai puţine efecte secundare.
„Nu suntem deocamdată atât de aproape de a dezvolta o terapie ţintită”, a precizat prof. Andrechek. „Asta se va întâmpla peste ani. Dar dacă putem începe să înţelegem genetica din spatele acestui fenomen şi să găsim un subtip similar la om, atunci putem începe să adaptăm terapia. Pentru că ceea ce nu vrem să facem este să ne bazăm doar pe chimioterapia tradiţională. Efectele secundare de care suferă oamenii sunt teribile. Înţelegerea geneticii din spatele modului în care se dezvoltă cancerul de sân este foarte promiţătoare pentru dezvoltarea unor terapii mai puţin toxice”, a mai precizat cercetătorul.
