Relaţia dintre somn şi sănătate este una complexă. Într-o nouă analiză, cercetătorii au identificat patru tipare distincte de somn, pentru a înţelege mai bine şi a explica modul în care fiecare poate afecta starea de sănătate pe termen lung.
În timp ce studii anterioare au arătat că somnul insuficient este un factor de risc pentru numeroase afecţiuni cronice, majoritatea măsoară o singură caracteristică a somnului la un singur moment dat, ceea ce ar putea însemna pierderea unor informaţii esenţiale.
Într-un studiu longitudinal efectuat în Statele Unite, un total de 3 683 de participanţi au fost chestionaţi între 2004 şi 2006, şi din nou între 2013 şi 2017, în legătură cu modelele lor de somn, cât de obosiţi se simţeau în timpul zilei şi ce afecţiuni cronice de sănătate aveau.
Potrivit cercetătorilor, conduşi de o echipă de la Universitatea de Stat din Pennsylvania (Penn State), fiecare tipar de somn ne afectează sănătatea în mod diferit.
Totodată, cercetătorii au constatat că este puţin probabil ca oamenii să îşi schimbe obiceiurile de somn în timp.
„Aceste rezultate pot sugera că este foarte dificil să ne schimbăm obiceiurile de somn, acestea fiind integrate deja în stilul nostru general de viaţă", spune Soomi Lee, cercetător în domeniul somnului la laboratorul Sleep, Stress, and Health (STEALTH) de la Penn State, într-un comunicat al universităţii.
„De asemenea, poate sugera că oamenii încă nu au suficiente cunoştinţe despre importanţa somnului şi despre comportamentele unui somn sănătos", a precizat acesta.
Cercetătorii au identificat cele patru categorii distincte de somn prin diferite măsuri, pe baza unor combinaţii de afecţiuni.
Persoanele cu un somn bun aveau o rutină de somn sănătoasă, cu regularitate optimă în ceea ce priveşte timpul de mers la culcare şi numărul orelor de somn, satisfacţie, vigilenţă în timpul zilei, ore de culcare adecvate, eficienţă în adormit şi trezit şi o durată solidă a somnului.
Au existat, de asemenea, persoane care aveau perioade de somn mai scurte decât media în general, dar care recuperau lipsa somnului din timpul săptămânii, în weekend, sau în zilele nelucrătoare.
Apoi au existat insomniaci, care au prezentat semnele clasice ale insomniei: probleme cu somnul, oboseală în timpul zilei şi o perioadă lungă de timp pentru a adormi.
Cel de-al patrulea tipar de somn a fost reprezentat de somnoroşi, cei cu obiceiuri de somn în general bune şi cu sieste frecvente în timpul zilei.
La cel de-al doilea punct de măsurare, mai mult de jumătate dintre subiecţii studiului erau fie insomniaci, fie somnoroşi - tipare de somn care sunt suboptime, spun cercetătorii.
Insomniacii, care au rămas cu acest tipar pe parcursul celor 10 ani au fost mai predispuşi să dezvolte o serie de afecţiuni cronice de sănătate, inclusiv boli cardiovasculare, diabet şi depresie.
Potrivit echipei din spatele studiului, trebuie depuse eforturi suplimentare pentru a educa oamenii cu privire la beneficiile unui somn bun şi la legătura dintre un somn prost şi o sănătate precară. De la o memorie bună, la creativitate, somnul are o influenţă uriaşă.
„Somnul este un comportament de zi cu zi", au scris cercetătorii. „Somnul este, de asemenea, modificabil, aşa că, dacă putem îmbunătăţi somnul aproape în fiecare zi, ce rezultate am putea vedea după câteva luni, sau chiar după câţiva ani?".
Adulţii mai în vârstă şi pensionarii au fost mai predispuşi la somn, au arătat statisticile, în timp ce persoanele care au petrecut mai puţin timp în educaţie sau care se confruntă cu nesiguranţa locului de muncă au fost mai predispuşi să facă parte din grupul de insomniaci.
Potrivit cercetătorilor, mulţi factori afectează somnul, cu diverse efecte. Împărţind persoanele după tiparul de somn, lucru care a mai fost făcut înainte, se poate obţine mai multă claritate asupra unora dintre aceste asocieri, subliniază ei.
„Există comportamente de igienă a somnului pe care oamenii le-ar putea adopta pentru a-şi îmbunătăţi somnul, cum ar fi să nu folosească telefoanele mobile în pat, să facă exerciţii fizice în mod regulat şi să evite cofeina la sfârşitul după-amiezii", concluzionează autorii studiului publicat recent în revista Psychosomatic Medicine.
