Rezultatele testelor clinice clinice sugerează că un tratament experimental cu cristale minuscule de aur ar putea îmbunătăţi rezultatele pacienţilor cu scleroză multiplă şi boala Parkinson.
Cercetătorii de la Centrul medical american UT Southwestern au descoperit că un aport zilnic de nanocristale de aur poate inversa în mod semnificativ deficitele de energie din creier legate de boală, ceea ce duce la îmbunătăţiri funcţionale în rândul pacienţilor.
Această abordare inovatoare ar putea oferi o nouă speranţă persoanelor care suferă de aceste boli neurodegenerative debilitante.
În centrul funcţionării sănătoase a creierului se află molecula de adenozin trifosfat (ATP), care serveşte drept purtător primar de energie în toate celulele vii.
Pe măsură ce îmbătrânim, capacitatea creierului nostru de a metaboliza energia se diminuează, marcată de o scădere a raportului dintre β-nicotinamida adenină dinucleotidă (NAD+) şi forma sa redusă (oxidată), NADH.
Acest declin este mult mai rapid şi mai sever în afecţiuni neurodegenerative precum scleroza multiplă, Parkinson şi scleroza laterală amiotrofică (SLA), cunoscută şi sub numele de boala Charcot sau Lou Gehrig.
„Suntem prudent de optimişti că vom putea preveni sau chiar inversa unele dizabilităţi neurologice cu ajutorul acestei strategii", a declarat într-un comunicat dr. Peter Sguigna, care conduce studiul activ privind scleroza multiplă şi este profesor asistent de neurologie şi cercetător în cadrul Institutului Creierului de la UT Southwestern.
Nanocristalele de aur reprezintă un nou agent terapeutic dezvoltat de Clene Nanomedicine, care a finanţat studiile, pentru afecţiunile neurodegenerative.
Acest nanomedicament, denumit CNM-Au8, este studiat pentru a trata pacienţii cu scleroză multiplă şi boala Parkinson în cadrul unor studii clinice la UT Southwestern.
Acest tratament constă în nanocristale de aur care acţionează ca nişte catalizatori pentru a îmbunătăţi echilibrul energetic al celulelor cerebrale prin creşterea raportului NAD+/NADH.
Acest efect a fost demonstrat în modele celulare şi animale în cadrul unor studii anterioare, ceea ce sugerează un potenţial progres în tratarea bolilor neurodegenerative.
Ce este boala Parkinson?
Boala Parkinson este o afecţiune neurologică cronică în care celulele nervoase din creier se deteriorează.
Acest lucru duce la o scădere a dopaminei, o substanţă chimică vitală pentru controlul mişcărilor.
Cele mai cunoscute simptome includ tremurături, încetineală a mişcărilor (bradikinezie), rigiditate (rigiditate) şi probleme de echilibru.
Boala Parkinson se agravează în timp, dar ritmul şi simptomele variază foarte mult de la un pacient la altul.
În prezent, nu există un tratament care să vindece această boală.
Pentru a verifica eficacitatea CNM-Au8 la om, cercetătorii au efectuat două studii clinice de fază doi, REPAIR-MS şi REPAIR-PD, la care au participat 11 participanţi cu scleroză multiplă recurentă şi 13 cu boala Parkinson.
Studiul a folosit scanări de spectroscopie prin rezonanţă magnetică (RM) a creierului pentru a măsura rapoartele de bază NAD+/NADH ale pacienţilor şi nivelurile altor molecule asociate cu metabolismul energetic celular.
După o doză zilnică de CNM-Au8 timp de 12 săptămâni, o a doua spectroscopie RM a relevat o creştere medie a rapoartelor NAD+/NADH de 10,4 % în rândul celor 24 de pacienţi, ceea ce indică impactul direct al tratamentului asupra creierului.
Mai mult, alte molecule legate de energie, inclusiv ATP, s-au normalizat, indicând un alt efect potenţial benefic al CNM-Au8.
În special, pacienţii cu Parkinson au raportat o îmbunătăţire a experienţelor motorii în viaţa de zi cu zi, sugerând că tratamentul ar putea atenua simptomele funcţionale ale bolii.
Este important faptul că niciunul dintre pacienţi nu a prezentat efecte secundare adverse severe legate de tratamentul cu nanocristale de aur.
După boala Alzheimer, Parkinson este a doua cea mai frecventă afecţiune neurodegenerativă din Statele Unite.
În cazul specific al bolii Parkinson, descoperirea oferă o nouă speranţă pentru cele aproximativ 500.000 de persoane care trăiesc cu această boală numai în SUA.
Cu toate acestea, Institutele americane de Sănătate (NIH) estimează că până la un milion de americani ar putea trăi cu Parkinson - jumătate dintre ei neştiind încă acest lucru.
Deşi majoritatea pacienţilor sunt diagnosticaţi cu boala Parkinson după vârsta de 50 de ani, afecţiunea neurodegenerativă poate lovi şi mai devreme.
Cel mai cunoscut exemplu în acest sens este actorul Michael J. Fox, care a fost diagnosticat cu Parkinson la vârsta de 29 de ani. În ciuda naturii incurabile a afecţiunii, Fox, acum în vârstă de 62 de ani, nu s-a lăsat învins de boală, el urcând recent pe scenă la gala premiilor BAFTA 2024.
Deşi aceste rezultate sunt încurajatoare, sunt necesare cercetări suplimentare, după cum notează dr. Sguigna, pentru a determina dacă aceste rezultate pot fi reproduse în formele progresive de scleroză multiplă.
Rezultatele au fost publicate recent în Journal of Nanobiotechnology.
