Cele două emisfere cerebrale – stângă şi dreaptă – sunt responsabile cu sarcini diferite. Un studiu realizat recent în Germania a ajuns la o concluzie surprinzătoare asupra modului în care se întâmplă acest lucru.
Dominanţa emisferică, cunoscută ca lateralizarea funcţiei cerebrale, descrie tendinţa emisferelor de a prelua activităţi cerebrale specifice.
Chiar dacă ambele părţi ale creierului sunt aproape identice, una dintre emisfere preia anumite funcţii în detrimentul altora.
De exemplu, emisfera stângă cuprinde regiunile cerebrale legate de vorbire (sau emisfera dreaptă, în cazul oamenilor stângaci).
Anterior, oamenii de ştiinţă au considerat oamenii ca fiind singurele creaturi ce prezintă acest fenomen. Oricum, în urma unei cercetări recente, s-a găsit lateralizarea funcţiilor cerebrale şi în regnul animal – de la insecte, cum ar fi albinele, până la mamifere acvatice, inclusiv balene ucigaşe.
Corpul calos - un tract gros al celulelor nervoase, cunoscut ca fibre comisurale – conectează cele două emisfere. Totuşi, modul exact în care dominanţa are loc rămâne încă necunoscut.
Recent, cercetătorii de la Ruhr-Universität din Bochum, Germania, au decis să studieze sistemul vizual al porumbeilor, iar descoperirile au fost publicate în”Cell Reports”.
Anterior, oamenii de ştiinţă cunoşteau faptul că o parte a creierului pur şi simplu o inhibă pe cealaltă, ceea ce o face dominatoare.
”În trecut, s-a presupus că emisfera dominantă trasmite semnale inhibitoare către cealaltă emisferă prin fibrele comisurale, suprimând astfel funcţii specifice în acea regiune”, a spus Onur Güntürkün, co-autorul principal al studiului, citat de sciencedialy.com.
Efectiv, se crede că emisfera dominantă preia puterea asupra vecinei sale. Oricum, oamenii de ştiinţă au observat că mesajele excitante merg în ambele căi, aşa că trebuie să existe mai multe informaţii despre această interacţiune.
Cercetătorii au decis să folosească un porumbel ca model, pentru că alte studii au descris în detaliu dominanţa emisferică la această specie, în ultimii ani.
De exemplu, în creierul porumbelului, emisfera stângă preia conducerea în cazul procesării vizuale a şabloanelor şi culorilor, pe când cea dreaptă are de-a face mai mult cu stimuli sociali sau emoţionali.
Oamenii de ştiinţă au antrenat păsările să realizeze o sarcină de diferenţiere a culorilor. În particular, această provocare implică partea creierului ce foloseşte informaţiile vizuale pentru a conduce activitatea motorie. În acest tip de sarcină, partea stângă a creierului este dominantă.
Pentru a înţelege cum interacţiunea dintre emisfere influenţează dominanţa, prof. Güntürkün şi dr. Qian Xiao au dezactivat intermitent unii dintre neuronii ce migrează dintr-o emisferă în altă.
După ce au blocat neuronii respectivi, au observat activitatea neuronilor ce de obicei primesc intrarea în partea opusă. În felul acesta, au putut determina modul în care emisfera dominantă îşi exercită puterea.
Cercetătorii au arătat că, în afara inhibării emisferei drepte în timpul acestei sarcini, cea stângă a putut face ca răspunsul celei drepte să întârzie, prevenindu-i astfel implicarea.
”Emisfera dreapta pur şi simplu reacţionează prea târziu pentru a controla răspunsul. Aceste rezultate arată că dominanţa emisferică se bazează pe un mecanism sofisticat. Nu pivotează în jurul unei influenţe generale inhibitoare sau excitatoare, ci mai degrabă este cauzată de întârzieri temporale în activitatea celulelor nervoase din cealaltă emisferă”, a spus Güntürkün.
Descoperirile furnizează o cu totul nouă perspectivă asupra dominanţei emisferice. Cercetătorii vor continua cercetarea acestui fenomen comprex pe care evoluţia l-a conservat în viaţă.
Totuşi, cercetătorii consideră că mai este nevoie de mult timp pentru a înţelege de ce împărţirea sarcinilor între emisfere este atât de avantajoasă pentru evoluţia speciilor.
