Exerciţiile fizice sunt recunoscute clinic pentru îmbunătăţirea metabolismului glucozei şi a sensibilităţii la insulină, factori critici în prevenirea diabetului zaharat de tip 2. În timp ce multe cercetări se concentrează, de obicei, pe efectele pe termen lung ale activităţii fizice regulate, un studiu recent a examinat impactul imediat al unei singure sesiuni de exerciţii aerobice asupra nivelului de glucoză.
O singură sesiune de exerciţii aerobice de 30 de minute a redus semnificativ nivelurile de glucoză plasmatică după o oră şi a îmbunătăţit sensibilitatea la insulină la adulţii tineri şi sănătoşi, au constatat cercetătorii de la Centrul pentru Boli Endocrine şi Metabolice din Italia.
Participanţii au prezentat îmbunătăţiri ale metabolismului glucozei după o singură sesiune de activitate fizică, indicând beneficii potenţiale în gestionarea şi prevenirea diabetului zaharat de tip 2.
Într-un studiu, publicat în Journal of Endocrinological Investigation, cercetătorii au testat efectele unei singure sesiuni de exerciţii aerobice de 30 de minute asupra metabolismului glucozei la adulţii tineri sănătoşi.
Ei au folosit un test de glucoză post-încărcare de o oră, deoarece studiile anterioare au arătat că acesta este un predictor puternic al riscului viitor de diabet.
Un total de 32 de participanţi, cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani, au fost recrutaţi pentru studiu. Niciunul dintre aceştia nu avea antecedente de diabet sau de participare la competiţii sportive şi niciunul nu lua medicamente. Toţi au fost supuşi unui test oral de toleranţă la glucoză (OGTT) la momentul iniţial, urmat de o sesiune de jogging uşor.
Un al doilea OGTT a fost administrat la 24 de ore după exerciţiu pentru a evalua modificările glucozei la post, glucoza post-încărcare la o oră şi nivelurile de insulină. Sensibilitatea la insulină a fost, de asemenea, evaluată utilizând indici surogat, cum ar fi indicii Matsuda şi QUICKI.
Nivelurile de glucoză la post au scăzut de la 82,8 mg/dl la 78,5 mg/dl, iar glucoza la o oră după încărcare a scăzut de la 122,8 mg/dl la 111,8 mg/dl după exerciţiu.
Nivelurile de insulină la o oră au scăzut, de asemenea, semnificativ de la 57,4 µUI/ml la 43,5 µUI/ml. Sensibilitatea la insulină s-a îmbunătăţit, după cum indică creşterea indicelui Matsuda de la 7,79 la 9,02 şi a indicelui QUICKI de la 0,36 la 0,38. Indicele HOMA-IR, o măsură a rezistenţei la insulină, a scăzut de la 1,51 la 1,28.
Aceste efecte pozitive asupra metabolismului glucozei şi sensibilităţii la insulină, la doar 24 de ore după o singură sesiune de exerciţii fizice, sugerează că şi activitatea fizică ocazională ar putea contribui semnificativ la reducerea riscului de diabet zaharat de tip 2 prin îmbunătăţiri imediate ale controlului glucozei.
