Un nou studiu sugerează că statele lumii ar trebui să acorde prioritate tratamentului tuberculozei în cazul persoanelor expuse cu dovezi de infecţie cu tuberculoză, indiferent de vârstă - cu excepţia mediilor cu incidenţă ridicată, unde toate persoanele expuse ar trebui să fie luate în considerare pentru tratament.
Persoanele de toate vârstele cu un test cutanat sau de sânge pozitiv ar trebui să primească tratament preventiv pentru tuberculoză (TBC), sunt recomandările unui nou studiu, publicat miercuri.
Tratamentul preventiv pentru TBC poate împiedica infecţiile latente să se transforme în cazuri mortale.
În ciuda faptului că infecţia cu bacteria Mycobacterium tuberculosis poate fi tratată în totalitate, nu există un consens la nivel mondial cu privire la subgrupurile de persoane expuse la TBC care ar trebui să beneficieze în mod prioritar de tratament preventiv şi nici dacă beneficiile acestui tratament variază în funcţie de factori precum vârsta sau infecţia confirmată.
Un nou studiu condus de cercetători de la Şcoala de Sănătate Publică a Universităţii din Boston (BUSPH) clarifică potenţial această problemă, constatând că persoanele expuse cu infecţie confirmată cu TBC printr-un test cutanat sau sanguin pozitiv, ar trebui să primească tratament prioritar în mediile cu o prevalenţă scăzută a bolii, indiferent de vârstă.
În mediile cu prevalenţă ridicată, toate persoanele expuse ar trebui să fie luate în considerare pentru tratament preventiv, chiar şi în lipsa unei infecţii confirmate, potrivit concluziilor publicate miercuri în revista medicală The Lancet Respiratory Medicine.
Această strategie poate contribui la stoparea epidemiei de tuberculoză şi la sprijinirea eforturilor globale de sănătate publică de a reduce mortalitatea prin tuberculoză cu 95% până în 2035 (faţă de estimările din 2015), spun specialiştii.
În 2022, au existat peste 10 milioane de cazuri de tuberculoză activă la nivel mondial, care au dus la 1,5 milioane de decese.
„Tuberculoza afectează zeci de milioane de oameni în fiecare an şi are efecte de lungă durată, chiar şi după ce oamenii se recuperează”, spune conducătorul studiului şi autorul corespondent, dr. Leonardo Martinez, profesor de epidemiologie la BUSPH, într-un comunicat.
„Găsirea unor modalităţi de optimizare a prevenirii este foarte importantă pentru a aborda epidemiile”, scrie el într-un comunicat al universităţii.
Pentru studiu, dr. Martinez şi colegii săi au efectuat o revizuire şi o analiză cuprinzătoare pentru a identifica cazurile noi de TBC în rândul persoanelor care au fost în contact apropiat cu persoane diagnosticate cu boala şi au comparat eficacitatea tratamentului preventiv la aceste persoane expuse în funcţie de vârstă, starea de infectare şi povara TB în mediile lor.
Dintre cei 439.644 de participanţi, echipa a constatat că tratamentul preventiv împotriva TB a avut o eficacitate de 49% în rândul celor 2.496 de persoane care au dezvoltat TB, dar în special în rândul persoanelor cu un test cutanat sau sanguin pozitiv (pentru care eficacitatea a fost de 80%).
În principal, cercetătorii au constatat că tratamentul preventiv împotriva TB nu a fost eficient la majoritatea persoanelor care nu au prezentat semne de infecţie, cu excepţia copiilor sub 5 ani.
În cazul celor care au avut un test cutanat sau de sânge pozitiv, eficacitatea tratamentului a fost comparabilă în rândul persoanelor din toate grupele de vârstă - adulţi, copii cu vârste cuprinse între 5 şi 17 ani şi copii sub 5 ani - iar tratamentul a fost mai eficient în rândul persoanelor din mediile cu povară mare decât în cele cu povară mică.
Echipa a estimat, de asemenea, numărul de persoane care trebuie să primească tratament (NNT) pentru a preveni ca o persoană să dezvolte TBC.
Indiferent de statutul de infecţie, NNT a fost mai mic în mediile cu povară mare (29-43 persoane) faţă de mediile cu povară mică (213-455 persoane).
În ciuda faptului că persoanele cu teste de sânge sau cutanate negative nu par să beneficieze de tratamentele preventive, cercetătorii spun că un NNT general scăzut poate justifica prioritizarea acestui tratament pentru toţi contacţii expuşi în zonele în care testarea pentru infecţia cu TB este inaccesibilă.
„Deşi este esenţial să găsim şi să tratăm persoanele care răspândesc tuberculoza în comunitate, ameninţarea tuberculozei la nivel mondial nu va înceta niciodată până când persoanele cu tuberculoză latentă nu vor primi tratament”, spune coautorul studiului, dr. C. Robert Horsburgh, profesor de sănătate globală.
Potrivit acestuia, rezultatele acestui studiu arată cât de eficient poate fi un astfel de tratament.
