Oamenii de ştiinţă au descoperit că atât influenţele genetice, cât şi factorii stilului de viaţă pot afecta îmbătrânirea creierului. Un studiu realizat pe parcursul a 25 de ani relevă factorii cheie ai îmbătrânirii sănătoase a creierului şi ai performanţei cognitive. O cercetarea scoţiană de referinţă urmăreşte schimbările cognitive de la vârsta de 11 ani până la 82 de ani, oferind o perspectivă fără precedent asupra sănătăţii creierului şi a performanţei cognitive pe tot parcursul vieţii.
Un program de cercetare revoluţionar desfăşurat pe parcursul a 25 de ani a dezvăluit informaţii esenţiale despre modul în care creierul uman îmbătrâneşte şi despre factorii care influenţează performanţa cognitivă de-a lungul vieţii.
Cercetătorii au descoperă informaţii mai profunde cu privire la modul în care creierul uman îmbătrâneşte şi la factorii care pot fi legaţi de o îmbătrânire cognitivă mai sănătoasă, inclusiv exerciţiile fizice, evitarea tutunului, vorbirea unei a doua limbi sau chiar cântatul la un instrument muzical.
Constatările, publicate la 7 noiembrie în revista Genomic Psychiatry, de Genomic Press New York, se bazează pe studiile Cohortele de naştere din Lothian (LBC), Scoţia, care au urmărit în mod unic abilităţile cognitive ale participanţilor din copilărie până în al optulea deceniu de viaţă.
Unele aspecte ale abilităţilor cognitive la o vârstă înaintată pot fi legate de rezultatele obţinute la teste în jurul vârstei de 11 ani, conform articolului de analiză publicat joi de profesorul Ian Deary şi dr. Simon Cox de la Universitatea din Edinburgh, care prezintă descoperiri remarcabile ce sfidează cunoştinţele convenţionale cu privire la îmbătrânirea creierului..
Lucrarea, bazată pe date din studiile Cohortelor de naştere din Lothian, Scoţia, sugerează că aproximativ jumătate din variabilităţile cogniţiei oamenilor la vârste înaintate - motivul pentru care unii oameni pot avea un declin cognitiv mai mare decât alţii - ar fi putut fi deja prezente în copilărie.
Cu toate acestea, unii factori ai stilului de viaţă la vârsta adultă păreau încă să fie legaţi de îmbunătăţirea performanţelor cognitive şi de îmbătrânirea mai lentă a creierului.
Cercetările celor doi oameni de ştiinţă arată că aproximativ jumătate din variaţia scorurilor la testele de inteligenţă la vârste înaintate poate fi trasată înapoi la capacitatea cognitivă din copilărie - o descoperire care ridică întrebări intrigante cu privire la dezbaterea natură versus educaţie în dezvoltarea cognitivă.
„Ceea ce este deosebit de fascinant este că, chiar şi după şapte decenii, am găsit corelaţii de aproximativ 0,7 între scorurile cognitive din copilărie şi cele de la vârste mai înaintate”, explică profesorul Deary. „Aceasta înseamnă că puţin sub jumătate din variaţia inteligenţei la vârste înaintate era deja prezentă la vârsta de 11 ani”.
Cohortele de naştere Lothian implică date din două studii ale adulţilor în vârstă: un grup de adulţi scoţieni născuţi în 1921 şi un alt grup născut în 1936. Cu toţii au susţinut un test cognitiv validat la vârsta de 11 ani şi au fost apoi testaţi la 70, 80 şi 90 de ani pentru funcţii cognitive şi condiţie fizică, printre alţi factori.
Principalele constatări ale studiului sugerează că:
- Îmbătrânirea creierului variază dramatic între indivizi de aceeaşi vârstă.
- Modelele de metilare a ADN-ului pot estimae riscul de mortalitate.
- O inteligenţă mai ridicată în copilărie se corelează cu rate mai bune de supravieţuire.
- Genetica influenţează inteligenţa în mod diferit în copilărie faţă de vârsta înaintată.
Punctul forte unic al studiului constă în utilizarea studiilor bazate pe sondaje privind sănătatea mintală din 1932 şi 1947, care au testat aproape fiecare copil născut în 1921 şi 1936 în Scoţia. Această bază de referinţă cuprinzătoare a permis cercetătorilor să urmărească schimbările cognitive de-a lungul întregii vieţi, dezvăluind modele necunoscute anterior de ştiinţă.
Unele dintre cele mai interesante descoperiri se referă la structura şi funcţionarea creierului.
Folosind tehnici avansate de imagistică, cercetătorii au demonstrat variaţii substanţiale ale sănătăţii creierului în rândul persoanelor de aceeaşi vârstă, ceea ce ridică întrebări importante cu privire la factorii care contribuie la aceste diferenţe şi dacă acestea ar putea fi modificate prin intervenţii asupra stilului de viaţă.
Cercetarea contestă, de asemenea, mai multe preconcepţii cu privire la îmbătrânirea cognitivă.
„Am aflat că ceea ce presupunem adesea că sunt 'cauze' ale declinului cognitiv la vârste înaintate sunt uneori de fapt 'rezultate' ale diferenţelor cognitive anterioare”, notează dr. Cox. „Acest lucru schimbă în mod fundamental modul în care ne gândim la intervenţiile pentru sănătatea creierului”, precizează medicul.
„Am efectuat primele scanări RMN ale participanţilor când aceştia aveau 73 de ani. Unul dintre cele mai izbitoare lucruri ale acestui studiu pentru mine este cât de mari sunt diferenţele între aceste rezultate”, scrie dr. Cox.
„Chiar dacă toţi indivizii aveau aceeaşi vârstă, unele creiere păreau perfect sănătoase (comparativ cu scanările unor persoane de 30 sau 40 de ani)”, a spus el. „În timp ce altele prezentau multe zone micşoratei şi deteriorări ale conexiunilor materiei albe, împreună cu alte caracteristici care sunt legate de îmbătrânirea cognitivă şi demenţă”.
Materia albă este ţesutul care formează conexiuni între celulele creierului şi restul sistemului nervos, ajutând aceste regiuni să comunice între ele prin semnale nervoase. Scăderea sau deteriorarea substanţei albe poate încetini capacitatea creierului de a procesa informaţiile.
În general, „acest lucru ne arată că îmbătrânirea creierului la vârsta de 73 de ani nu este inevitabilă, motivându-ne în acelaşi timp să cercetăm ce putem face pentru a-i imita pe cei câţiva norocoşi care ajung la această vârstă cu un creier atât de sănătos”, a precizat dr. Cox.
Adulţii în vârstă a căror memorie pare la fel de 'ascuţităţ ca cea a persoanelor cu 20-30 de ani mai tinere au fost numiţi „super vârstnici cognitivi”.
„Nu toate aspectele îmbătrânirii creierului apar împreună la aceleaşi persoane”, a precizat dr. Cox. „Acum analizăm dacă diferite constelaţii de caracteristici ale îmbătrânirii creierului sunt determinate de anumite subseturi de factori de risc”.
Constatările indică mai multe domenii cruciale pentru cercetările viitoare, şi anume cum influenţează capacitatea cognitivă la începutul vieţii alegerile privind stilul de viaţă care afectează sănătatea creierului? Ce rol joacă factorii de mediu în menţinerea abilităţilor cognitive? Pot intervenţiile la mijlocul vieţii să ajute la menţinerea funcţiei cognitive în anii următori?
Există un corp solid de cercetări privind diferenţele-cheie în stilul de viaţă care pot contribui la diferenţele în îmbătrânirea creierului.
De exemplu, somnul insuficient este un factor de risc cheie pentru declinul cognitiv, iar problemele de sănătate mintală, cum ar fi depresia, sunt factori de risc cunoscuţi pentru dezvoltarea demenţei.
Exerciţiile fizice regulate, precum mersul pe jos sau cu bicicleta doar de trei ori pe săptămână poate îmbunătăţi abilităţile de gândire, potrivit unui studiu din 2018.
Adoptarea unei diete sănătoase pentru inimă în rutina zilnică a unui individ poate ajuta, de asemenea, la încetinirea îmbătrânirii creierului şi la reducerea riscului de demenţă.
Un alt studiu, din 2020, sugerează că meditaţia zilnică ar putea încetini îmbătrânirea creierului.
Experţii au dezvoltat un instrument numit Scor pentru îngrijirea creierului şi un studiu publicat în vară a arătat că acesta poate ajuta la evaluarea riscului unei persoane de a dezvolta demenţă sau de a suferi un AVC (accident vascular cerebral) pe măsură ce îmbătrâneşte.
Scorul de 21 de puncte se referă la modul în care o persoană se descurcă cu 12 factori legaţi de sănătate privind componentele fizice, de stil de viaţă şi social-emoţionale ale sănătăţii, conform studiului, publicat în revista Frontiers in Neurology.
Cercetătorii au constatat că participanţii cu un scor mai mare prezentau un risc mai scăzut de demenţă sau AVC mai târziu în viaţă.
Cei 12 factori sunt tensiunea arterială, glicemia, colesterolul, indicele de masă corporală, nutriţia, consumul de alcool, fumatul, activităţile aerobice, somnul, stresul, relaţiile sociale şi găsirea unui sens sau scop în viaţă.
Scanări structurale ale creierului (RMN) de la o selecţie de persoane din cohorta de naşteri Lothian 1936, efectuate în timpul valului 2 (când toţi participanţii aveau aproximativ 73 de ani). Panoul A arată atrofia globală (micşorarea volumetrică a creierului) ordonată de la cea mai mică (stânga sus) la cea mai mare (dreapta jos). Panoul B arată volumul total al hiperintensităţii materiei albe (în creştere de la stânga sus la dreapta jos). Panourile A şi B sunt reproduse de Cox şi Deary (2022) în Brain Aging, 2, 100032 (74). Panoul C prezintă căile materiei albe ale unui bărbat adult de vârstă mijlocie, identificate cu ajutorul RMN de difuzie.Imagini de la stânga la dreapta: superioară, laterală, anterioară, inferioară. Credit. Ian J. Deary, 7 noiembrie 2024.
