Un nou studiu, publicat joi, demontează ideea că infecţiile nosocomiale provin de la bacteriile din spitale, atribuindu-le în schimb bacteriilor inofensive preexistente la pacienţi.
În mod tradiţional s-a crezut că infecţiile asociate asistenţei medicale din unităţile medicale şi din azile sunt cauzate de superbacteriile la care pacienţii sunt expuşi aici.
Dar studii recente oferă o altă teorie. Datele genetice ale bacteriilor care cauzează aceste infecţii rezistente, de exemplu cele cu bacteria E. coli - spun o altă poveste: Majoritatea infecţiilor asociate asistenţei medicale ar fi cauzate de bacterii inofensive pe care pacienţii le aveau deja pe corp înainte de a intra în spital.
Cercetările care compară bacteriile din microbiom - cele care ne colonizează nasul, pielea şi alte zone ale corpului - cu bacteriile care cauzează pneumonie, diaree, infecţii ale fluxului sanguin şi infecţii zonei/regiunii intervenţiei chirurgicale arată că bacteriile care trăiesc în mod inofensiv pe propriul nostru corp atunci când suntem sănătoşi sunt cel mai adesea responsabile pentru aceste infecţii grave atunci când suntem bolnavi.
O cercetare publicată joi, în revista Science Translational Medicine, se adaugă la numărul tot mai mare de dovezi care susţin această idee.
Autorii studiului demonstrează că multe infecţii ale zonei intervenţiei chirurgicale după o operaţie la nivelul coloanei vertebrale sunt cauzate de microbi care se află deja pe pielea pacientului.
Infecţiile chirurgicale sunt o problemă care persistă
Dintre diferitele tipuri de infecţii asociate asistenţei medicale, infecţiile de la nivelul locului intervenţiei chirurgicale se disting ca fiind deosebit de problematice.
Un studiu din 2013 a constatat că infecţiile de la nivelul locului de operaţie contribuie cel mai mult la costurile anuale ale infecţiilor nosocomiale, totalizând peste 33 % din cei 9,8 miliarde de dolari cheltuiţi anual în Statele Unite.
De asemenea, infecţiile de la nivelul locului intervenţiei chirurgicale reprezintă o cauză semnificativă de readmitere în spital şi de deces după o intervenţie chirurgicală.
Medicii şi specialiştii cercetători de la Centrul medical american Harborview al Universităţii Washington (WU) din Seattle (spitalul care ar sta la baza inspiraţiei scenariştilor pentru serialul de succes Anatomia lui Grey) au văzut că deşi spitalele fac eforturi extraordinare pentru a preveni aceste infecţii, prin sterilizarea întregului echipament chirurgical, utilizarea luminii ultraviolete pentru a curăţa sala de operaţie, respectarea unor protocoale stricte pentru ţinuta chirurgicală şi monitorizarea fluxului de aer din sala de operaţie, infecţiile de la nivelul zonei chirurgicale apar în urma a aproximativ 1 din 30 de proceduri, de obicei fără nicio explicaţie.
În timp ce ratele multor alte complicaţii medicale au înregistrat îmbunătăţiri constante de-a lungul timpului, datele Agenţiei americane pentru Cercetare şi Calitate în domeniul Sănătăţii şi ale Centrelor americane pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) arată că problema infecţiilor care apar la nivelul locului intervenţiei chirurgicale nu se ameliorează.
De fapt, întrucât administrarea de antibiotice în timpul intervenţiei chirurgicale este o practică pentru prevenirea infecţiilor, se preconizează că o creştere globală a rezistenţei la antibiotice va duce la creşterea ratelor de infecţie în urma intervenţiilor chirurgicale.
Echipa de medici-cercetători cu expertiză, inclusiv în domeniul îngrijirii critice, al bolilor infecţioase, al medicinei de laborator, al microbiologiei, al farmaciei, al ortopediei şi al neurochirurgiei, şi-a propus să înţeleagă mai bine cum şi de ce apar infecţii chirurgicale la pacienţi, în ciuda protocoalelor recomandate pentru a le preveni.
Studiile anterioare privind infecţiile de la nivelul locului intervenţiei chirurgicale s-au limitat la o singură specie de bacterii şi au folosit metode mai vechi de analiză genetică. Însă noile tehnologii au permis studierea tuturor tipuri de bacterii şi testarea simultană a genele acestora care le conferă rezistenţă la antibiotice.
Echipa s-a concentrat asupra infecţiilor din chirurgia măduvei spinării din mai multe motive. În primul rând, un număr similar de femei şi bărbaţi sunt supuşi unei intervenţii chirurgicale la nivelul coloanei vertebrale de-a lungul vieţii lor, ceea ce înseamnă că rezultatele ar fi aplicabile unui grup mai mare de persoane.
În al doilea rând, în Statele Unite sunt cheltuite mai multe resurse de asistenţă medicală pentru chirurgia coloanei vertebrale decât pentru orice alt tip de procedură chirurgicală. În al treilea rând, infecţia în urma unei intervenţii chirurgicale la nivelul coloanei vertebrale poate fi deosebit de devastatoare pentru pacienţi, deoarece necesită adesea intervenţii chirurgicale repetate şi tratamente de lungă durată cu antibiotice pentru şanse de vindecare.
Pe parcursul unei perioade de un an, echipa de la (WU) a prelevat probe de bacterii care trăiesc în nas, piele şi scaunul de la peste 200 de pacienţi înainte de operaţie. Apoi au urmărit acest grup timp de 90 de zile pentru a compara probele cu orice infecţii care au apărut ulterior.
Staphylococcus aureus este o cauză frecventă a infecţiilor bacteriene dobândite în spital. (Janice Haney Carr/Jeff Hageman, M.H.S./CDC)
Rezultatele au arătat că, deşi speciile de bacterii care trăiesc pe piele, pe spatele pacienţilor variază remarcabil de la o persoană la alta, există câteva tipare clare.
Bacteriile care colonizează partea superioară a spatelui, în jurul gâtului şi umerilor, sunt mai asemănătoare cu cele din nas; cele prezente în mod normal pe partea inferioară a spatelui sunt mai asemănătoare cu cele din intestin şi scaun.
Frecvenţa relativă a prezenţei lor în aceste regiuni ale pielii reflectă îndeaproape frecvenţa cu care apar în infecţiile după intervenţii chirurgicale în aceleaşi regiuni specifice ale coloanei vertebrale.
De fapt, 86% dintre bacteriile care au provocat infecţii după o intervenţie chirurgicală la nivelul coloanei vertebrale se potriveau genetic cu bacteriile pe care un pacient le purta înainte de operaţie. Această cifră este remarcabil de apropiată de estimările din studii anterioare care au folosit tehnici genetice mai vechi, axate pe stafilococul auriu (Staphylococcus aureus).
Aproape 60% dintre infecţii erau, de asemenea, rezistente la antibioticul preventiv administrat în timpul operaţiei, la antisepticul folosit pentru a curăţa pielea înainte de incizie sau la ambele.
Se pare că sursa acestei rezistenţe la antibiotice nu a fost, de asemenea, dobândită în spital, ci de la bacteriile cu care pacientul trăia deja fără să ştie. Aceştia au dobândit probabil aceşti microbi rezistenţi la antibiotice prin expunerea anterioară la antibiotice, produse de consum sau prin contactul de rutină cu comunitatea.
Prevenirea infecţiilor chirurgicale
La prima vedere, rezultatele pot părea intuitive - infecţiile rănilor chirurgicale provin de la bacteriile care stau în jurul acelei părţi a corpului, dar această constatare are câteva implicaţii potenţial puternice pentru prevenire şi îngrijire, scriu autorii studiului.
Dacă sursa cea mai probabilă de infecţie chirurgicală - microbiomul pacientului - este cunoscută în avans, acest lucru oferă echipelor medicale posibilitatea de a se proteja împotriva acesteia înainte de o procedură programată.
Protocoalele actuale de prevenire a infecţiilor, cum ar fi antibioticele sau antisepticele topice, urmează un model unic - de exemplu, antibioticul cefazolină este utilizat la orice pacient supus majorităţii procedurilor - dar personalizarea ar putea să le facă mai eficiente.
În viitor, medicii ar putea folosi informaţii despre microbiomul dumpacientului pentru a selecta antimicrobiene mai bine ţintite.
Totuşi, autorii studiului subliniază că, sunt necesare mai multe cercetări cu privire la modul de interpretare a acestor informaţii pentru a înţelege dacă o astfel de abordare ar duce în cele din urmă la rezultate mai bune.
În prezent, ghidurile de practică, dezvoltarea produselor comerciale, şi protocoalele spitaliceşti legate de prevenirea infecţiilor în spitalele americane se concentrează adesea pe sterilitatea mediului fizic. Faptul că majoritatea infecţiilor nu încep de fapt cu surse din spital este probabil o dovadă a eficienţei acestor protocoale.
Autorii recentului studiu cred că trecerea la abordări mai centrate pe pacient şi mai individualizate în ceea ce priveşte prevenirea infecţiilor are potenţialul de a aduce beneficii atât spitalelor, cât şi pacienţilor.
