Un model matematic arată că rata la care sistemul imunitar al unui pacient curăţă variantele cu creştere lentă a bacteriei Staphylococcus aureus rezistente la meticilină (MRSA) este un determinant cheie al eficienţei antibioticelor.
Tsuyoshi Mikkaichi şi Alexander Hoffmann de la Universitatea din California, Los Angeles, sunt autorii lucrarii publicate în "PLOS Computational Biology".
Infecţia cu MRSA poate duce la o afecţiune ce pune viaţa în pericol, cunoscută ca bacteriemie persistentă, unde bacteriile sunt prezente persistent în sânge.
Cercetătorii au susţinut că atunci când MRSA infectează o persoană, există în două forme: bacteria normală şi variante cu creştere lentă ce sunt mai puţin susceptibile de a răspunde la tratamentele cu antibiotice. Ipoteza este că rata la care bacteriile normale se schimbă în variante cu creştere lentă influenţează infecţia şi este hotărâtoare pentru a stabili dacă boala persistă sau poate fi vindecată.
Pentru a explora această ipoteză, cercetătorii au dezvoltat un model matematic ce stimulează dinamica populaţiilor bacteriene, atât normale, cât şi cu creştere lentă, în timpul tratamentelor normale cu antibiotice. Modelul a putut servi pentru analiza unui grup divers de pacienţi virtuali, din care unii sunt vindecaţi şi alţii şi astfel le-a permis cercetătorilor să prezică precis de ce antibioticele nu îşi fac efectul pentru unele persoane.
Analiza virtuală sugerează că rata la care sistemul imunitar al unui pacient elimină variantele cu creştere lentă şi nu rata la care sunt produse determină dacă tratamentul va eşua sau are şanse de succes.
"În baza acestor descoperiri, un medicament ce ucide specific variantele cu creştere lentă a putea fi cel mai eficient tratament pentru bacteriemia persistentă. Aceste variante s-ar putea ascunde de sistemul imunitar prin intrarea într-un ţesut sau în celule imunitare, locuri unde cresc", a spus Mikkaichi, citat de sciencedaily.com.