Potrivit unei cercetări conduse de specialişti norvegieni este mult mai probabil ca o persoană să sufere de obezitate la vârsta mijlocie dacă şi părinţii săi au suferit de obezitate.
Un studiu care va fi prezentat la Congresul european privind obezitatea (ECO 2024) ce se va desfăşura la Veneţia, între 12-15 mai, a descoperit că persoanele au şanse de şase ori mai mari de a trăi cu obezitate la vârsta mijlocie dacă ambii lor părinţi au trăit cu obezitate la acea vârstă.
Faptul că unul dintre părinţi trăieşte cu obezitate triplează şansele următoarei generaţii, a constatat studiul.
„Cercetări anterioare indică o asociere puternică între statutul de obezitate al părinţilor şi cel al copiilor lor, dar puţine studii au investigat dacă transmiterea obezităţii între generaţii continuă după adolescenţă şi la vârsta adultă", a declarat într-un comunicat cercetătarea principală, Mari Mikkelsen, de la departamentul de medicină comunitară, UiT Arctic din cadrul Arctic University of Norway, din Tromsø, Norvegia.
Cercetătorii au declarat că au fost interesaţi de modul în care Indicele de Masă Corporală (IMC) al părinţilor este legat de acela al urmaşilor lor atunci când aceştia au ajuns la vârsta adultă.
Echipa a folosit date bazate pe populaţie din Studiul Tromsø, aflat în curs de desfăşurare.
Toate persoanele care aveau vârsta de 40-59 de ani când au participat la cel de-al şaptelea val al Studiului Tromsø (realizat în 2015-2016) şi ai căror părinţi, care au participat la cel de-al patrulea val al Studiului Tromsø (1994-1995) când aveau vârsta de 40-59 de ani, au fost incluşi în analiză, ceea ce a dat 2.068 de trio-uri părinte-progenitură.
Analiza datelor privind înălţimea şi greutatea a arătat o asociere puternică între un IMC al părinţilor la vârsta mijlocie (40-59 de ani) şi cel al urmaşilor lor la aceeaşi vârstă.
IMC-ul urmaşilor a crescut cu 0,8 unităţi pentru fiecare creştere de 4 unităţi (o abatere standard) a IMC-ului mamei şi cu 0,74 unităţi pentru fiecare creştere de 3,1 unităţi a IMC-ului tatălui.
Au existat, de asemenea, legături puternice între starea de obezitate a părinţilor la vârsta mijlocie şi cea a urmaşilor lor la aceeaşi vârstă.
Atunci când ambii părinţi trăiau cu obezitate (IMC ≥ 30 kg/m2) la vârsta mijlocie, urmaşii lor aveau şanse de şase ori mai mari de a trăi ei înşişi cu obezitate la vârsta mijlocie, decât adulţii cu ambii părinţi cu o greutate normală (IMC 18,5-24,9 kg/m2).
Şansele au crescut, de asemenea, atunci când doar unul dintre părinţi trăia cu obezitate.
Atunci când doar mama trăia cu obezitate, descendenţii aveau şanse de 3,44 ori mai mari de a trăi ei înşişi cu obezitate. Numărul corespunzător pentru taţi a fost de 3,74.
Rezultatele au fost ajustate în funcţie de sexul urmaşilor şi de vârsta, educaţia şi nivelul de activitate fizică a părinţilor şi a urmaşilor.
Din studiile anterioare se ştie că mai mulţi factori contribuie la starea de obezitate comună între părinţi şi copiii lor.
Genele joacă un rol important prin faptul că afectează susceptibilitatea noastră la creşterea în greutate şi influenţează modul în care răspundem la mediile obezogene în care poate fi uşor să mâncăm nesănătos.
Unele studii speculează, de asemenea, că unii copii tind să dezvolte obiceiuri alimentare şi de exerciţii fizice similare cu cele ale părinţilor lor atunci când locuiesc împreună sub acelaşi acoperiş, ceea ce duce la o stare similară în privinţa IMC.
„Obezitatea în copilărie şi, mai ales, în adolescenţă, tinde să urmărească individul până la începutul vieţii adulte şi, prin urmare, am bănuit că îl va urmări şi la vârsta mijlocie", spune Mikkelsen.
„Am constatat că, într-adevăr, acesta este cazul - copiii ai căror părinţi au trăit cu obezitate sunt mult mai susceptibili de a trăi ei înşişi cu obezitate atunci când au între 40 şi 50 de ani, mult după ce au plecat de acasă", a completat ea.
Cercetătorii au precizat că, nu se poate stabili din aceste analize dacă acest lucru se datorează genelor sau mediului, dar cel mai probabil ar fi vorba de o combinaţie a celor două.
„Oricare ar fi explicaţia, constatarea noastră că obezitatea care se transmite de la o generaţie la alta poate persista până la vârsta adultă subliniază importanţa tratării şi prevenirii obezităţii, o afecţiune care contribuie în mod semnificativ la o stare de sănătate precară şi la moartea prematură", au concluzionat autorii studiului.
De asemenea, studiul pune bazele cercetării factorilor care influenţează transmiterea intergeneraţională a obezităţii şi care pot fi vizaţi pentru a preveni ca urmaşii să îşi petreacă întreaga viaţă afectaţi de obezitate.
Foto credit: Nina H. Niestroj, NHS.
