Ar putea mirosul de fructe coapte să oprească creşterea celulelor canceroase? Cercetătorii americani au făcut o descoperire fascinantă: inhalarea anumitor mirosuri ar putea întârzia apariţia cancerului, a inflamaţiilor şi a bolilor neurodegenerative. Această tehnologie, despre care s-ar putea crede că este de domeniul SF, este acum cu un pas mai aproape de realitate.
De la declanşarea pandemiei de Covid-19, suntem mult mai atenţi la simţul nostru olfactiv.
Acum, noi cercetări arată că mirosurile, cum ar fi cele emanate de fructele care se coc sau de alimentele fermentate, pot duce la modificări ale modului în care sunt exprimate genele în interiorul celulelor, dincolo de cavitatea nazală.
Descoperirile îi fac pe oamenii de ştiinţă să se întrebe dacă, cu mult mai multe cercetări, adulmecarea compuşilor volatili, aflaţi în aer, ar putea fi o modalitate de a trata cancerul sau de a încetini bolile neurodegenerative.
Deşi ideea de a administra medicamente prin nas nu este o idee nouă, este desigur un salt uriaş de făcut, de la experimentele pe celule, muşte şi şoareci.
De asemenea, este posibil să existe riscuri neprevăzute pentru sănătate asociate compuşilor testaţi, aşa că sunt necesare mai multe studii pentru a înţelege mai bine consecinţele din aval ale acestei descoperiri intrigante.
„Faptul că expunerea la un odorant poate modifica în mod direct [expresia] genelor, chiar şi în ţesuturile care nu au receptori de odoranţi, a fost o surpriză totală", spune Anandasankar Ray, specialist în biologie celulară şi moleculară la Universitatea din California (UC) Riverside şi autor principal al studiului, într-un comunicat al universităţii.
„Aceste molecule sunt capabile să ajungă la nucleul celular prin membrana celulară", spune cercetătorul american.
Studiul, centrat pe musca de fructe (Drosophila melanogaster) şi extinsă ulterior la şoareci şi celule umane, a constatat că expunerea la diacetil - un compus eliberat în mod obişnuit de drojdie - a dus la schimbări semnificative în expresia genelor.
Diacetilul, cunoscut pentru utilizarea sa în arome pentru alimente şi băuturi şi care apare în mod natural în diverse produse lactate, a demonstrat o capacitate profundă de a modifica activitatea genetică fără a fi consumat direct de către organism.
Implicaţiile acestei cercetări sunt vaste, sugerând că simpla inhalare a unor compuşi volatili specifici ar putea avea beneficii terapeutice.
Studiul depăşeşte cunoştinţele anterioare, arătând că aceste molecule olfactive absorbite prin piele, nas, plămâni şi, potenţial, prin creier, pot schimba în mod fundamental expresia genelor.
Această descoperire ridică întrebări importante cu privire la modul în care mirosurile din mediul înconjurător ne afectează sănătatea şi predispoziţia la boli.
Unul dintre mecanismele cheie în joc este inhibarea enzimelor histone deacetilază (HDAC) de către diacetil şi alte substanţe volatile similare.
Inhibitorii HDAC sunt deja utilizaţi în tratamentele anticancerigene şi ar putea fi eficienţi împotriva bolilor inflamatorii şi a afecţiunilor neurodegenerative.
Inhibarea HDAC duce la un ADN mai puţin compact în interiorul celulelor, crescând astfel expresia genică.
În termeni practici, acest lucru înseamnă că anumite parfumuri ar putea încetini boli precum Huntington prin prevenirea degenerării celulelor vitale sau prin reducerea expresiei genelor legate de cancer.
„Am demonstrat pentru prima dată (la şoareci şi la liniile celulare umane) că unele dintre aceste molecule olfactive la care suntem expuşi şi care sunt absorbite în celulele pielii, nasului, plămânilor şi chiar, probabil, în creier prin fluxul sanguin, modifică în mod fundamental expresia genelor", scriu cercetătorii.
„Este acest lucru ceva care trebuie să ne îngrijoreze? Cum ne afectează predispoziţia la anumite boli? Cum anume afectează genele pe care le exprimăm? Acestea rămân deocamdată întrebări fără răspuns", notează ei.
Mai mult, această cercetare are aplicaţii promiţătoare în agricultură.
Deoarece HDAC sunt conservate în regnul vegetal şi animal, plantele expuse la aceste substanţe volatile prezintă un răspuns puternic, deschizând noi căi pentru îmbunătăţirea creşterii şi a răspunsului la stres fără intervenţii tradiţionale, cum ar fi pastilele sau injecţiile.
„Substanţele chimice volatile pot furniza o doză terapeutică plantelor şi animalelor, fără a fi nevoie de pastile sau injecţii. Acestea pot fi pur şi simplu inspirate, dând aproape un nou sens terapiei bazate pe mirosuri", explică cercetătorii.
Echipa a depus brevete pentru utilizarea acestor substanţe volatile ce s-ar putea dovedi „revoluţionare".
Ei au lansat şi un start-up, Remote Epigenetics, cu scopul de a valorifica puterea terapiei pe bază de mirosuri atât pentru sănătatea umană, cât şi pentru progrese în agricultură.
Aceste progrese de cercetare reprezintă un salt semnificativ în direcţia utilizării mirosurilor din mediul înconjurător în medicina preventivă şi în gestionarea culturilor, oferind o metodă ieftină şi neinvazivă pentru îmbunătăţirea stării de sănătate şi a producţiei de alimente.
Pe măsură ce această cercetare continuă să evolueze, potenţialul ca mirosurile să servească drept „medicamente minuscule" care pot fi pur şi simplu inhalate pentru a produce efecte terapeutice reprezintă o evoluţie interesantă.
Această abordare inedită pentru sănătate şi agricultură ar putea redefini modul în care gândim tratamentul şi îngrijirea, oferind o imagine a unui viitor în care mirosul joacă un rol crucial în prevenirea bolilor şi în creşterea plantelor.
Studiul a fost publicat marţi, în revista eLife.
