Hidrogelurile sunt materiale proiectate care absorb şi reţin apa şi sunt utilizate în prezent în diverse tratamente medicale, inclusiv pentru pansarea rănilor. Problema cu hidrogelurile actuale este că acestea aderă fără discriminare la toate suprafeţele, ceea ce înseamnă că pansamentul rănilor poate deteriora ţesuturile delicate în timpul vindecării.
Cercetătorii de la universitatea canadiană McGill au descoperit însă că este posibil să se manipuleze modul în care sunt aranjate suprafeţele hidrogelurilor pentru a programa nu numai unde să adere, adică doar pe unele suprafeţe şi nu pe altele, ci şi cu ce grad de intensitate şi cât de repede se poate stabili aderenţa în timp.
Când vine vorba de îngrijirea rănilor, acest lucru înseamnă că gelul adeziv poate fi programat să formeze legături puternice cu ţesutul sănătos şi legături slabe cu ţesutul rănit, prevenind astfel leziunile secundare.
„Această cercetare este potenţial benefică pentru chirurgi, deoarece le va permite să dispună de suficient timp pentru a plasa cu precizie un adeziv care să adere doar la locul dorit, dar nu şi în alte zone", spune într-un comunicat, Zhen Yang, cercetător postdoctoral în cadrul departamentului de inginerie mecanică de la McGill şi primul autor al unui articol care a fost publicat recent în revista PNAS.
Potrivit echipei de la McGill, următoarea etapă va studia cum ar putea fi benefică această cercetare şi pentru proiectarea dispozitivelor medicale care sunt destinate eliberării susţinute a medicamentelor pe suprafeţele ţesuturilor.
