Oamenii de ştiinţă au descoperit dovezi convingătoare ale unor anomalii în creierul şi sistemul imunitar al pacienţilor cu sindrom de oboseală cronică (SOC), cunoscut şi sub numele de encefalomielită mialgică (ME).
Descoperirile au fost făcute în cadrul uneia dintre cele mai riguroase cercetări de până acum, şi încep să facă lumină asupra bazei biologice a bolii care poate provoca oboseală invalidantă.
Studiul este primul care demonstrează o legătură între dezechilibrele din activitatea cerebrală şi senzaţia de oboseală, şi sugerează că aceste modificări ar putea fi declanşate de anomalii ale sistemului imunitar.
„Persoanele cu ME/SOC au simptome foarte reale şi invalidante, dar descoperirea bazei biologice a acestora a fost extrem de dificilă", a declarat Walter Koroshetz, directorul Institutului Naţional pentru Tulburări Neurologice şi Accidente Vasculare Cerebrale (NINDS), parte a Institutelor Naţionale de Sănătate (NIH) din Statele Unite.
Acest studiu aprofundat al unui grup mic de persoane a descoperit o serie de factori care contribuie potenţial la ME/SOC.
Studiul a implicat doar 17 pacienţi, iar concluziile trebuie să fie confirmate într-un grup mai mare înainte de a putea fi revendicate ca o linie directoare către noi tratamente.
De asemenea, nu este clar în ce măsură constatările se aplică la Covid de lungă durată, întrucât pacienţii au fost recrutaţi şi evaluaţi înainte de pandemie.
Dar oamenii de ştiinţă descriu lucrarea ca fiind o aprofundare în biologia acestei afecţiuni, aşteptată de mult timp.
„Am avut o mulţime de studii mici care arătau că ar putea exista o problemă cu această celulă sau cu cealaltă, dar nimeni nu a analizat cu adevărat totul la un singur pacient până acum", a declarat profesorul Karl Morten, care cercetează ME/SOC la spitalul John Radcliffe, al universităţii din Oxford, care nu a fost implicat în această cercetare.
Pacienţii din cadrul studiului, selectaţi cu grijă dintr-un grup iniţial de 300 de persoane, au avut cu toţii o infecţie înainte de a se îmbolnăvi. În timpul studiului, aceştia au stat la o clinică NIH timp de o săptămână unde li s-a făcut o gamă largă de evaluări fiziologice.
Rezultatele scanărilor cerebrale prin rezonanţă magnetică funcţională (fMRI) au arătat că persoanele cu ME/SOC aveau o activitate mai scăzută într-o regiune a creierului numită joncţiunea temporo-parietală (TPJ), care poate cauza oboseală prin perturbarea modului în care creierul decide cum să depună efort.
Cortexul motor, o regiune a creierului care dirijează mişcările corpului, a rămas, de asemenea, anormal de activă în timpul sarcinilor obositoare.
Cu toate acestea, nu au existat semne de oboseală musculară.
Acest lucru sugerează că oboseala în ME/SOC ar putea fi cauzată de o disfuncţie a regiunilor cerebrale care dirijează cortexul motor şi că schimbările din creier pot modifica toleranţa la efort a pacienţilor şi percepţia lor de oboseală.
„Este posibil să fi identificat un punct focal fiziologic pentru oboseală la această populaţie", a declarat Brian Walitt, medic cercetător asociat la NINDS şi primul autor al studiului, publicat miercuri, în revista Nature Communications.
„Mai mult decât epuizarea fizică sau o lipsă de motivaţie, oboseala poate apărea dintr-o neconcordanţă între ceea ce cineva crede că poate realiza şi ceea ce corpul său realizează", notează el.
Dr. Morten a declarat că descoperirea anomaliilor în funcţionarea creierului nu sugerează că pacienţii îşi conduc psihologic propria boală sau că au vreun control asupra acesteia.
„Creierul poate răspunde la stimuli şi la impactul asupra corpului", spune medicul.
„Creierul nu funcţionează corect din punct de vedere fizic, biochimic şi boala este cea care face acest lucru, nu pacientul", precizează el.
Pacienţii aveau, de asemenea, ritmuri cardiace crescute şi a durat mai mult ca tensiunea lor arterială să se normalizeze după efort.
Au existat, de asemenea, modificări ale celulelor T ale pacienţilor, prelevate din lichidul cefalorahidian, sugerând că aceste celule imunitare încercau să lupte împotriva a ceva.
Acest lucru ar putea indica faptul că sistemul imunitar nu a reuşit să se oprească după ce o infecţie a dispărut sau că o infecţie cronică este prezentă, nedetectată, în organism.
Autorii trasează o posibilă cascadă de evenimente, începând cu un răspuns imunitar persistent, care ar putea provoca schimbări în sistemul nervos central, ceea ce ar putea duce la modificări ale chimiei cerebrale şi, în cele din urmă, ar putea afecta funcţia unor structuri cerebrale specifice care controlează funcţia motorie şi percepţia oboselii.
„Credem că activarea imunitară afectează creierul în diverse moduri, provocând modificări biochimice şi efecte în aval, cum ar fi disfuncţii motorii, autonome şi cardiorespiratorii", a declarat Avindra Nath, director clinic la NINDS şi autor principal al studiului.
Descoperirile au fost salutate de oamenii de ştiinţă ca fiind un pas important spre descoperirea cauzelor biologice care stau la baza bolii.
Afecţiunea poate fi extrem de debilitantă.
Recent, o tînără în vârstă de 28 de ani din Ţările de Jos a ales să fie etanasiată, pe 27 ianuarie, după ce a fost diagnosticată cu encefalomielită mialgică severă (oboseală cronică) în 2019. Ea suferea şi de autism, ADHD şi anxietate.
Până în prezent, lipsa unei baze biologice clare pentru sindromul de oboseală cronică a dus la respingerea şi stigmatizarea pacienţilor şi la faptul că aceştia au fost nevoiţi să se orienteze către opţiuni de tratament ineficiente.
