Medicamentele ADHD pot reduce riscul de sinucidere la copiii cu hiperactivitate şi alte tulburări de comportament, este concluzia noilor cercetări derulate la Institutul Lifespan Brain (LiBI) de la Spitalul de Copii din Philadelphia (CHOP) şi Universitatea din Pennsylvania.
Ratele sinuciderilor în rândul copiilor au crescut constant. Potrivit Centrului pentru Controlul Bolilor (CDC) din SUA, sinuciderea a fost a doua cauză principală de deces în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 10 şi 24 de ani în 2018. Cu toate acestea, ratele sunt încă relativ scăzute la copiii preadolescenţi, ceea ce face dificilă identificarea factorilor care pot duce sau preveni tendinţele suicidare în acest interval de vârstă. În plus, există limitări etice în înscrierea tinerilor potenţial sinucigaşi în studiile clinice randomizate controlate cu placebo.
„Acest studiu este un pas important în efortul atât de necesar de prevenire a suicidului în copilărie, deoarece utilizează datele colectate de la aproximativ 12.000 de copii din SUA pentru a identifica o ţintă care poate fi acţionată pentru a reduce sinuciderile din copilărie. Diagnosticul precoce şi tratamentul simptomelor comportamentale cu medicamente pentru ADHD, în special în rândul copiilor cu simptome severe de exteriorizare, pot servi nu numai la îmbunătăţirea problemelor de învăţare şi comportament, ci şi la scăderea riscului de suicid”, a declarat prof.dr. Ran Barzilay, autorul principal al studiului.
Constatările, publicateîn JAMA Network Open, abordează un decalaj semnificativ de cunoştinţe în ceea ce priveşte riscul de suicid în copilărie şi ar putea ajuta la strategiile de prevenire a sinuciderii într-un moment în care suicidul în rândul copiilor este în creştere.
„Într-o lume ideală, vrem să testăm efectul medicamentului asupra suicidului cu un studiu prospectiv randomizat. Dar, având în vedere provocările de a efectua astfel de studii, suntem obligaţi ca societate şi ca oameni de ştiinţă să generăm informaţii clinice folosind datele colectate în studii observaţionale la scară largă asupra copiilor”, a spus Barzilay.
Este cel mai mare studiu pe termen lung asupra dezvoltării şi sănătăţii creierului din SUA, eşantionul de studiu ABCD include o cohortă de 11.878 de copii cu vârste cuprinse între 9 şi 10 ani care au fost recrutaţi prin intermediul sistemelor şcolare. Cohorta cuprinde peste 20% din populaţia SUA din această grupă de vârstă şi include date cuprinzătoare despre dezvoltarea copilului, inclusiv date despre sănătatea mentală, socială şi emoţională. Amploarea şi lărgimea datelor colectate în studiul ABCD au permis echipei de cercetare să controleze mai mulţi factori de confuzie şi să analizeze în mod specific asocierea medicamentelor ADHD cu tendinţe suicidare.
Efectuând o analiză secundară a datelor studiului ABCD, cercetătorii LiBI au descoperit că din cei 11.878 de copii din studiu, 8,5% au fost trataţi cu medicamente ADHD, cum ar fi metilfenidatul, Adderall sau clonidina, şi 8,8% au raportat suicid. Copiii care exprimă tendinţe de sinucidere au avut mai multe simptome de exteriorizare şi au mai multe şanse de a primi medicamente pentru ADHD decât ceilalţi copii. Cu toate acestea, printre copiii care au demonstrat comportamente semnificative de exteriorizare cei care luau medicamente pentru ADHD au avut şanse mai mici de suicid, sugerând un rol moderator al medicamentelor ADHD la aceşti copii.
Pentru a studia dacă acest efect a rezistat, cercetătorii au analizat datele din evaluările de urmărire pe un an ale participanţilor. Au descoperit că acei copii trataţi cu medicamente pentru ADHD la momentul iniţial au fost mai puţin susceptibili de a fi sinucigaşi un an mai târziu. Copiii care nu primeau medicamente ADHD la momentul iniţial, dar aveau simptome de exteriorizare ridicate, erau mai susceptibili de a fi sinucigaşi la urmărirea de un an.
„Având în vedere legătura dintre suicidul din copilărie şi sănătatea mintală slabă a adulţilor, aceste constatări subliniază importanţa unui screening mai bun şi mai amănunţit al copiilor de vârstă şcolară pentru externalizarea simptomelor comportamentale. Aceste simptome sunt tratabile, iar abordarea lor timpurie are potenţialul puternic de a preveni şi a atenua problemele grave de sănătate mintală mai târziu în viaţă”, e de părere cercetătorul Barzilay.
