Persoanele cu diabet zaharat tip 2 prezintă subţierea accelerată a stratului de fibre nervoase retiniene periferice (pRNFL), chiar şi în absenţa retinopatiei diabetice (DR), potrivit cercetătorilor din Coreea de Sud.
"Rezultatele noastre sugerează că starea fibrelor nervoase retiniene periferice, precum şi existenţa retinopatiei diabetice ar trebui să fie verificate periodic”, a spus dr. Jung Yeul Kim de la Spitalul Universitar Naţional Chungnam din Daejeon, citat de Reuters.
Echipa a constatat că subţierea stratului de fibre nervoase retiniene periferice este o variabilă fiabilă, importantă în diferite boli oftalmice, care "poate fi măsurată cu uşurinţă prin tomografie de coerenţă optică în domeniu spectral”.
Studiul lor include măsurători ale fibrelor nervoase retiniene periferice de la 164 ochi a 49 de pacienţi cu diabet fără retinopatie diabetică, 52 cu retinopatie diabetică neproliferativă în stadiu uşor sau moderat şi 63 de persoane sănătoase.
La început, grosimea medie a fibrelor nervoase retiniene periferice a fost de 96,2 um în grupul de control, 93,5 um în grupul fără retinopatie şi 90,4 um în grupul cu retinopatie diabetică. Pe parcursul a trei ani de urmărire, aceste numere au scăzut la 95,0, 90,3 şi, respectiv, 86,6.
Într-un model mixt liniar, pierderea medie anuală estimată a fibrelor nervoase retiniene periferice a fost semnificativ mai mare la grupurile de diabetici comparativ cu persoanele sănătoase. Pierderea a fost de 2,9 ori mai mare în grupul fără retinopatie şi de 3,3 ori mai mare în grupul cu retinopatie deibetică.
Diferenţa dintre grupurile de diabetici nu a fost semnificativă.
Rata de pierdere a fibrelor nervoase retiniene periferice în grupul de control a fost în concordanţă cu cele ale studiilor anterioare, iar ratele de pierdere în grupele diabetice "au fost similare cu cele ale ... pacienţilor cu glaucom", iar dacă pacienţii au şi o altă boală care determină pierderea fibrelor nervose retiniene periferice, scăderea este şi mai accelerată mai afirmă autorii cercetării.
