Discopatia lombară este cauzată de modificarile degenerative la nivelul discului intervertebral care apar în mod natural pe masura ce înaintăm în vârstă. Afectarea discului intervetebral este cea mai frecventă cauză a durerii lombare, şi, deşi, degenerarea acestuia este o parte naturală a îmbătrânirii, un nou studiu relevă o corelaţie surprinzătoare între apariţia diabetului zaharat de tip 2 şi durerile de spate.
Cercetătorii de la Universitatea San Diego, din California, au descoperit că diabetul zaharat de tip 2 are un impact asupra coloanei vertebrale, în special asupra discurilor intervertebrale.
Un studiu recent, publicat în revista PNAS Nexus, oferă o perspectivă cheie asupra modificărilor biomecanice ale discurilor vertebrale în cazule persoanelor care se confruntă cu diabetul zaharat de tip 2, legând această afecţiune de un risc crescut de degenerare a discurilor.
Discurile intervertebrale acţionează ca nişte perne între oasele coloanei vertebrale, oferind flexibilitate şi absorbind şocurile.
Cu toate acestea, la persoanele care suferă de diabet zaharat de tip 2, aceste discuri devin mai rigide şi îşi schimbă forma prematur, ceea ce le afectează capacitatea de a suporta eficient presiunea.
Această alterare a comportamentului discurilor contribuie la o prevalenţă mai mare a durerilor lombare în rândul pacienţilor diabetici, o afecţiune care reprezintă una dintre principalele cauze de invaliditate la nivel mondial.
Recenta cercetare a urmărit să aprofundeze proprietăţile biomecanice ale discurilor intervertebrale pentru a înţelege mai bine evoluţia degenerării discurilor în cazul diabetului şi pentru a deschide calea pentru dezvoltarea unor tratamente specifice şi a unor măsuri preventive.
„Aceste descoperiri oferă o perspectivă nouă asupra mecanismelor potenţiale care stau la baza deteriorării ţesutului discal legat de diabet şi pot informa dezvoltarea de strategii preventive şi terapeutice pentru această afecţiune debilitantă", afirmă cercetătorii într-un comunicat al universităţii.
Echipa s-a concentrat asupra mecanismelor de deformare la scară nanometrică a fibrilelor de colagen din interiorul discului, care sunt esenţiale pentru capacitatea acestuia de a absorbi forţele de compresie.
Cu ajutorul difractometriei, tehnicii dispersiei razelor X sub unghi redus bazată pe sincrotron (SAXS), o tehnică experimentală sofisticată, cercetătorii au observat modul în care fibrilele de colagen la şobolanii sănătoşi se rotesc şi se întind sub compresie, permiţând o disipare eficientă a energiei.
În contrast puternic, discurile de la şobolanii cu diabet zaharat de tip 2 au prezentat o afectare semnificativă a acestui proces, cu o rotaţie şi o întindere redusă a fibrilelor de colagen, ceea ce indică o capacitate diminuată de a rezista la presiune.
Mai mult, în cazul şobolanilor diabetici, discurile prezentau o rigiditate crescută şi o concentraţie mai mare de legături încrucişate neenzimatice în cadrul fibrilelor de colagen.
Aceste legături încrucişate, un rezultat al hiperglicemiei (niveluri ridicate de zahăr în sânge), restricţionează capacitatea fibrilelor de a aluneca unele pe lângă altele, limitând deformarea plastică a discului şi făcându-l mai fragil şi mai puţin capabil să facă faţă stresului mecanic.
Aceste descoperiri fac lumină asupra modurilor complicate în care diabetul zaharat de tip 2 poate afecta ţesutul discurilor lombare, subliniind întreruperea mecanismelor eficiente de deformare care sunt vitale pentru funcţionarea sănătoasă a coloanei vertebrale.
Studiul subliniază importanţa gestionării diabetului nu numai pentru a controla nivelul de zahăr din sânge, ci şi pentru a preveni efectele debilitante ale durerilor lombare şi ale degenerării discurilor induse de diabet.
