Depresia este principala cauză a problemelor de sănătate şi a handicapului la nivel mondial. Conform celor mai recente estimări ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), peste 300 de milioane de persoane trăiesc în prezent cu depresie, o creştere de peste 18% între 2005 şi 2015. Lipsa de sprijin pentru persoanele cu tulburări psihice, împreună cu teama de stigmatizare, îi împiedică pe mulţi să aibă acces la tratamentul de care au nevoie pentru a trăi o viaţă sănătoasă şi productivă. Depresia, recunoscută ca principala cauză de handicap la nivel mondial, afectează aproape una din şase persoane pe parcursul vieţii. În ciuda deceniilor de cercetare, rămân încă multe necunoscute cu privire la mecanismele biologice care stau la baza acestei afecţiuni debilitante.
Tulburarea depresivă (cunoscută şi sub numele de depresie) este o afecţiune psihică frecventă, ce implică o dispoziţie depresivă sau pierderea plăcerii sau a interesului pentru activităţi pentru perioade lungi de timp. La nivel mondial, se estimează că 5% dintre adulţi suferă de depresie, mai multe femeile fiind afectate decât bărbaţii, potrivit OMS.
Profesorul Raz Yirmiya, un pionier în cercetarea în domeniul inflamaţiei şi depresiei de la Departamentul de Psihologie al Universităţii Ebraice din Ierusalim, a publicat recent o analiză cuprinzătoare în numărul din noiembrie al revistei Brain, Behavior, and Immunity, oferind noi perspective care pun la îndoială convingeri de lungă durată şi deschid căi către un tratament personalizat.
Teoriile tradiţionale despre depresie s-au concentrat pe neurotransmiţători precum serotonina şi norepinefrina, sugerând că o deficienţă a acestor substanţe chimice din creier poate duce la simptome depresive. Deşi larg acceptate, aceste teorii nu au reuşit să explice de ce o parte semnificativă a pacienţilor nu răspunde la antidepresivele convenţionale.
În ultimii 30 de ani, cercetările profesorului Yirmiya, împreună cu alte lucrări, au indicat un alt vinovat: inflamaţia cronică, atât în organism, cât şi în creier.
„La multe persoane, depresia rezultă din procesele inflamatorii”, explică profesorul Yirmiya, care a fost unul dintre primii cercetători care au stabilit legături între disfuncţiile sistemului imunitar şi depresie în anii 1990. În ultima sa recenzie, el a analizat cu atenţie cele mai citate 100 de lucrări din domeniu, creând ceea ce el numeşte o „vedere panoramică” a interacţiunilor complexe dintre inflamaţie şi simptomele depresive.
Cercetările care datează din anii 1980 au evidenţiat faptul că persoanele depresive prezintă adesea funcţii imunitare compromise. În mod surprinzător, s-a constatat că anumite tratamente de stimulare a sistemului imunitar pentru cancer şi hepatită, care induc un răspuns inflamator, cauzează simptome depresive severe la pacienţi, oferind o perspectivă asupra rolului sistemului imunitar în sănătatea mintală.
Experimentele prof. Yirmiya au stabilit în continuare o legătură mecanică între inflamaţie şi starea de spirit, arătând că persoanele sănătoase injectate cu doze mici de agenţi imunostimulatori prezintă o stare depresivă temporară, care poate fi prevenită fie prin tratamente antiinflamatoare, fie prin tratamente antidepresive convenţionale.
Profesorul Yirmiya şi colegii săi au arătat, de asemenea, că stresul - adesea un factor declanşator major al depresiei - poate declanşa procese inflamatorii, afectând celulele microgliale ale creierului, care sunt reprezentanţii sistemului imunitar în creier. Celulele microgliale sunt o parte integrantă a sistemului imunitar şi, prin urmare, a organismului, responsabile de apărarea sistemului nervos central şi curăţarea plăcilor, a celulelor deteriorate şi a altor substanţe ce trebuie eliminate pentru buna funcţionare a organismului.
Descoperirile lor recente arată că răspunsurile inflamatorii legate de stres pot activa iniţial microglia, dar stresul prelungit le epuizează şi le deteriorează în cele din urmă, susţinând sau agravând astfel depresia.
„Acest ciclu dinamic de activare şi degenerare a microgliei reflectă evoluţia depresiei în sine”, explică prof. Yirmiya.
Analiza sa evidenţiază, de asemenea, studii care sugerează că anumite grupuri, cum ar fi persoanele în vârstă, cele cu boli fizice, persoanele care au suferit de adversităţi în copilăria timpurie şi pacienţii cu depresie rezistentă la tratament, sunt deosebit de sensibile la depresia legată de inflamaţie.
Constatările relevă necesitatea tratamentelor antiinflamatorii pentru anumiţi pacienţi şi a tratamentelor de stimulare a microgliei pentru alţi pacienţi, indicând faptul că o abordare personalizată a tratamentului se poate dovedi mai eficientă decât terapia antidepresivă tradiţională de tip „un tratament pentru toţi”.
„Rezultatele cercetărilor din ultimele trei decenii subliniază rolul critic al sistemului imunitar în depresie. În viitor, o abordare bazată pe medicina personalizată - adaptarea tratamentului în funcţie de profilul inflamator specific al pacientului - poate oferi speranţă milioanelor de bolnavi care nu au beneficii din terapiile standard. Prin adoptarea acestor progrese, nu tratăm doar simptomele, ci abordăm cauzele care stau la baza acestora”, concluzionează prof. Yirmiya.
Acest studiu nu numai că aruncă lumină asupra originilor depresiei, dar pregăteşte terenul pentru viitoarele abordări terapeutice, în special cele care vizează sistemul imunitar.
