Boala Parkinson este afecţiunea neurologică progresivă cu cea mai rapidă creştere din lume, dintre bolile care afectează creierul. Peste 10 milioane de persoane trăiesc în prezent cu boala, la nivel mondial, şi la fiecare oră, încă 2 persoane sunt diagnosticate, ceea ce face ca aceasta să fie a doua cea mai frecventă boală neurodegenerativă după boala Alzheimer. Cauza acestei boli neurodegenerative complexe este încă necunoscută, dar cercetătorii cred că implică factori genetici şi de mediu.
Potrivit specialiştilor, boala Parkinson este diagnosticată de regulă după 60-65 de ani, mai frecvent în rândul bărbaţilor, care au o probabilitate de 1,5 ori mai mare să dezvolte boala, faţă de populaţia feminină.
Totuşi, afecţiunea se poate instala şi mai devreme de 50 de ani, în aproximativ 10-20% din cazuri.
În România, statisticile oficiale indică 72.000 de pacienţi diagnosticaţi cu această afecţiune neuro-degenerativă progresivă clinic, dintre care 8.100 în Bucureşti. Ultimele estimări arată că numărul pacienţilor se va dubla până în 2030.
La nivel mondial prevalenţa bolii Parkinson s-a dublat în ultimii 25 de ani. Estimările globale din 2019 arătau peste 8,5 milioane de persoane diagnosticate cu această boală, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).
Patru simptome, prescurtate T.R.A.P: tremor, rigiditate musculară, amplitudine redusă a mişcărilor, postură instabilă, sunt cele mai frecvente manifestări motorii ale bolii Parkinson, spun specialiştii.
Însă, anumite manifestări apar chiar şi cu ani buni înainte de simptomele motorii şi de diagnosticarea propriu-zisă a afecţiunii, spun specialiştii.
Astfel, pierderea mirosului (hiposmia) afectează între 70-90% dintre pacienţii cu Parkinson şi este unul dintre simptomele timpurii ale afecţiunii, acesta manifestându-se cu mulţi ani înaintea tulburărilor de mişcare.
Problemele de somn precum insomnia, dar mai ales simptomele asociate unei tulburări comportamentale de somn REM reprezintă, de asemenea, potenţiale simptome timpurii ale bolii Parkinson. Acestea presupun mişcări complexe în timpul somnului, persistente de-a lungul timpului.
Specialiştii afirmă că identificarea simptomelor în etapele iniţiale ale instalării şi diagnosticarea afecţiunii înainte ca manifestările să devină foarte vizibile sunt esenţiale pentru un management eficient.
Deşi este o boală incurabilă, intervenţiile medicilor în vederea controlului simptomelor ajută să se limiteze pe cât posibil impactul asupra calităţii vieţii pentru persoanele cu boala Parkinson.
Specialiştii recomandă ca terapia medicamentoasă să fie însoţită de activitate fizică regulată. Exerciţiile fizice de intensitate ridicată, realizate de trei ori pe săptămână, pot să îmbunătăţească semnificativ capacităţile motorii ale pacienţilor diagnosticaţi cu boala Parkinson, susţin aceştia, precizând că activitatea fizică, cognitivă şi socială rămân cele mai importante aspecte pentru o îmbătrânire mai sănătoasă.
Nasul sau intestinul?
În ultimele două decenii, comunitatea ştiinţifică a dezbătut care este sursa proteinelor toxice care se află la originea bolii Parkinson.
În 2003, un patolog german, dr. Heiko Braak, a propus pentru prima dată că boala începe în afara creierului.
Mai recent, dr. Per Borghammer, de la Spitalul Universitar Aarhus din Danemarca, şi colegii săi susţin că boala este rezultatul unor procese care încep fie în centrul olfactiv al creierului (brain-first/creierul mai întâi), fie în tractul intestinal al corpului (body-first/corpul mai întâi).
O nouă lucrare de validare a conceptului, apărută în Journal of Parkinson's Disease cu ocazia Zilei Mondiale a Bolii Parkinson (11 aprilie) reuneşte modelele brain-first şi body-first cu unele dintre cauzele probabile ale bolii - substanţele toxice din mediul înconjurător care sunt fie inhalate, fie ingerate.
Autorii noului studiu, printre care se numără şi dr. Borghammer, susţin că inhalarea anumitor pesticide, a substanţelor chimice obişnuite de curăţare chimică şi a poluării aerului predispun la un model al bolii bazat pe creier.
Alte substanţe toxice ingerate, cum ar fi alimentele alterate şi apa potabilă contaminată, conduc la un model de boală care are ca prioritate corpul.
„Atât în scenariul brain-first, cât şi în cel body-first, patologia apare în structurile din corp strâns legate de lumea exterioară", a declarat dr. Ray Dorsey, profesor de neurologie la Centrul medical al Universităţii Rochester şi coautor al lucrării, într-un comunicat publicat joi, de Ziua Mondială Parkinson.
„Propunem în această lucrare că Parkinson este o boală sistemică şi că rădăcinile sale iniţiale încep probabil în nas şi în intestin şi sunt legate de factori de mediu tot mai recunoscuţi ca fiind contribuitori majori, dacă nu cauze, ale bolii. Acest lucru întăreşte şi mai mult ideea că Parkinson, boala cerebrală cu cea mai rapidă creştere din lume, poate fi alimentată de substanţe toxice şi, prin urmare, poate fi în mare parte prevenită", scriu autorii în articolul lor.
Căi diferite de acces la creier, forme diferite de boală
În ultimii 25 de ani, o proteină cu defecte de pliere numită alfa-sinucleină a fost în vizorul oamenilor de ştiinţă ca fiind una dintre forţele motrice din spatele bolii Parkinson.
În timp, proteina se acumulează în creier în aglomerări, numite corpi Lewy, şi provoacă disfuncţia progresivă şi moartea mai multor tipuri de celule nervoase, inclusiv a celor din regiunile creierului producătoare de dopamină care controlează funcţia motorie.
Când ipoteza a fost propusă pentru prima dată, Braak a crezut că un agent patogen neidentificat, cum ar fi un virus, ar putea fi responsabil pentru această boală.
Noua lucrare susţine că toxinele întâlnite în mediul înconjurător, în special substanţele chimice de curăţare uscată şi de degresare, tricloretilenă (TCE) şi percloroetilenă (PCE), ierbicidul paraquat, şi poluarea aerului, ar putea fi cauze comune pentru formarea alfa-sinucleinei toxice.
TCE şi PCE contaminează mii de foste situri industriale, comerciale şi militare, în Statele Unite, în special baza Marine Corps Camp Lejeune - cu are un risc crescut pentru Parkinson - iar paraquat este unul dintre cele mai utilizate erbicide din America, în ciuda faptului că a fost interzis din motive de siguranţă în peste 30 de ţări, inclusiv în Uniunea Europeană şi China.
Poluarea aerului atingea niveluri toxice în Londra secolului al XIX-lea, când James Parkinson, de la a cărui naştere se împlinesc astăzi 269 de ani, a descris pentru prima dată această afecţiune.
Nasul şi intestinul sunt căptuşite cu un ţesut moale permeabil şi ambele au conexiuni bine stabilite cu creierul.
Conceptul body-first/brain-first
În modelul creierului, substanţele chimice sunt inhalate şi pot intra în creier prin intermediul nervului responsabil cu mirosul.
Din centrul olfactiv al creierului, alfa-sinucleina se răspândeşte în alte părţi ale creierului, în principal pe o parte, inclusiv în regiunile cu concentraţii de neuroni producători de dopamină.
Moartea acestor celule este un semn distinctiv al bolii Parkinson.
Boala poate provoca tremor asimetric şi încetineală în mişcare şi, o rată de progresie mai lentă după diagnosticare, şi abia mult mai târziu, tulburări cognitive semnificative sau demenţă.
Atunci când sunt ingerate, substanţele chimice trec prin mucoasa tractului gastrointestinal. Patologia iniţială a alfa-sinucleinei poate debuta în sistemul nervos propriu al intestinului, de unde se poate răspândi în ambele părţi ale creierului şi în măduva spinării.
Această cale de intrare în organism este adesea asociată cu demenţa cu corpi Lewy, o boală din aceeaşi familie cu Parkinson, care se caracterizează prin constipaţie timpurie şi tulburări de somn, urmate de o încetinire mai simetrică a mişcărilor şi de o demenţă mai timpurie, pe măsură ce boala se răspândeşte în ambele emisfere cerebrale.
Noi modele pentru înţelegerea şi studierea bolilor cerebrale
„Aceste substanţe toxice din mediul înconjurător sunt larg răspândite şi nu toată lumea are boala Parkinson", a declarat dr. Dorsey.
Potrivit acestuia, momentul, doza şi durata expunerii şi interacţiunile cu factorii genetici şi alţi factori de mediu sunt probabil esenţiale pentru a determina cine dezvoltă în cele din urmă boala Parkinson.
„În cele mai multe cazuri, aceste expuneri au avut loc probabil cu ani sau decenii înainte de apariţia simptomelor", spune el.
Indicând un număr tot mai mare de cercetări care leagă expunerea la mediul înconjurător de boala Parkinson, autorii consideră că noile modele ar putea permite comunităţii ştiinţifice să facă legătura între anumite expuneri şi forme specifice ale bolii.
Acest efort va fi ajutat de creşterea gradului de conştientizare a publicului cu privire la efectele adverse asupra sănătăţii ale multor substanţe chimice din mediul nostru.
Autorii concluzionează că ipoteza lor „ar putea explica multe dintre misterele bolii Parkinson şi ar putea deschide uşa spre obiectivul final - prevenirea".
Pe lângă Parkinson, aceste modele de expunere la mediul înconjurător pot avansa înţelegerea modului în care substanţele toxice contribuie la alte tulburări cerebrale, inclusiv autismul la copii, scleroza laterală amiotrofică (SLA) la adulţi şi Alzheimer la persoanele în vârstă.
DFr. Dorsey şi colegii săi de la Universitatea din Rochester organizează un simpozion pe tema „Creierul şi mediul înconjurător" în Washington DC, pe 20 mai, care va examina rolul pe care îl joacă substanţele toxice din hrană, apă şi aer în toate aceste boli ale creierului.
Ziua internaţională a pacientului cu boala Parkinson este marcată în fiecare an, la 11 aprilie, la iniţiativa Asociaţiei Europene Împotriva Bolii Parkinson şi cu sprijinul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), pentru a creşte gradul de conştientizare asupra acestei maladii.
