Se estimează că infecţiile rezistente la antibiotice vor ajunge din urmă cancerul ca principală cauză de deces până în 2050, ceea ce face ca înţelegerea şi limitarea răspândirii bacteriilor rezistente la antibiotice să fie o prioritate la nivel mondial.
Înţelegerea originilor bacteriilor rezistente la antibiotice ar putea oferi o perspectivă asupra mecanismelor prin care se instalează infecţiile rezistente la medicamente şi infecţiile nosocomiale, asociate asistenţei medicale (IAAM) în spitale.
Oamenii de ştiinţă americani de la Mass Eye and Ear şi de la Broad Institute of MIT şi Harvard au descoperit 18 specii noi de bacterii numite enterococi, care sunt microbi intestinali prezenţi la majoritatea animalelor terestre.
Bacteriile de tip enterococ sunt printre principalele cauze ale infecţiilor rezistente la antibiotice la nivel mondial, iar anterior fuseseră identificate 60 de specii.
Într-o lucrare publicată miercuri, în revista Proceedings of the National Academy of Sciences - PNAS, o echipă de cercetare descrie descoperirea a 18 specii de bacterii de tip Enterococcus, nemaiîntâlnite până acum, care conţin sute de gene noi.
Descoperirile pot oferi noi indicii privind rezistenţa la antibiotice, în timp ce oamenii de ştiinţă caută modalităţi de a limita aceste infecţii.
Enterococii sunt principalele cauze ale infecţiilor rezistente la mai multe medicamente, în special după intervenţii chirurgicale şi la pacienţii spitalizaţi.
Aceste infecţii pot fi letale şi contribuie la costuri suplimentare de peste 30 de miliarde de dolari pe an în domeniul sănătăţii.
„În ultimii 75 de ani, antibioticele au salvat sute de milioane de vieţi şi au contribuit în mare măsură la succesul tuturor tipurilor de intervenţii chirurgicale", spune Michael S. Gilmore, director ştiinţific principal la Mass Eye and Ear şi directorul Institutului de boli infecţioase de la facultatea de medicină a universităţii Harvard, care a condus studiul.
Potrivit cercetătorului, în ultimii 30 de ani, multe dintre cele mai problematice bacterii au devenit din ce în ce mai rezistente la antibiotice, iar acest lucru atinge acum proporţii de criză.
Noile descoperiri ar putea îmbunătăţi înţelegerea modului în care genele de rezistenţă se răspândesc la bacteriile din spitale şi ameninţă sănătatea umană.
Descoperite în anii 1920, antibioticele, precum penicilina, sunt compuşi produşi în mod natural de microbii din sol.
Microbii producători de antibiotice se dezvoltă în frunzele în putrefacţie şi în materia vegetală de pe solul pădurii, ceea ce dă solului pădurii mirosul său.
Gilmore şi Ashlee Earl, director al grupului de genomică bacteriană de la Broad MIT, au adunat o echipă internaţională de oameni de ştiinţă, inclusiv aventurieri de elită, pentru a cerceta colţuri îndepărtate ale globului pentru a aduna mostre de excremente, sol şi alte eşntiaone care ar putea conţine bacterii de tipul Enterococcus.
Diversitatea specimenelor pe care le-au colectat a cuprins probe de la pinguini care migrau prin apele subantarctice, antilope duiker şi elefanţi din Uganda; insecte, bivalve, broaşte ţestoase de mare şi curcani sălbatici din Brazilia, până în Statele Unite ale Americii; creiţari şi vulturi din Mongolia; canguri pitici - wallaby, lebede şi mamifere marsupiale terestre, vombatide, din Australia; şi animale de grădină zoologică şi păsări sălbatice din Europa.
Stevie Anna Plummer, cercetător, cu mostre de apă şi de excremente colectate în timpul unei expediţii în Nepal în 2016 pentru a colecta probe pentru Studiul Global Microbe. Credit Adventure Scientists. Fotografie de Paul Amos
Eforturile de colectare ale echipei au dus anterior la descoperirea unor noi clase de toxine bacteriene şi au arătat că bacteria Enterococcus a apărut în urmă cu aproximativ 425 de milioane de ani, atunci când primele animale, strămoşi ai miriapodului şi viermilor, au ajuns pe uscat.
Acestea au dominat probabil planeta timp de aproximativ 50 de milioane de ani înainte ca animalele cu patru picioare să ajungă pe uscat.
Cele mai recente colecţii ale lor au extins diversitatea genurilor de tulpini enterococice cu peste 25% şi, în acest fel, au descoperit mai multe indicii, dezvăluind că insectele şi alte nevertebrate sunt probabil de departe cea mai mare sursă naturală de bacterii enterococice, inclusiv specii care sunt în mod natural rezistente la antibiotice.
„Până de curând, cea mai mare parte din ceea ce am înţeles despre genetica enterococului provenea de la cei care ne îmbolnăvesc, iar aceasta este o problemă - ca şi cum am încerca să înţelegem întunericul fără să vedem vreodată lumina", a declarat Earl.
„Extinderea viziunii noastre pentru a-i include pe cei din afara spitalelor, ne-a oferit contrastul de care aveam nevoie pentru a identifica modul în care aceştia îmbolnăvesc oamenii în spitale", notează ea.
Oamenii de ştiinţă presupun că insectele au mâncat materialul vegetal în putrefacţie, oferindu-şi în mod natural o doză de antibiotice în acest proces.
Ei presupune că, timp de sute de milioane de ani, bacteriile din intestinele acestor insecte, cum ar fi Enterococcus, au fost expuse la aceste antibiotice şi au devenit rezistente.
În anii '40 şi '50, când oamenii au început să ia antibiotice, rezistenţele erau deja în mediul înconjurător şi şi-au croit drum în bacteriile care provoacă infecţii umane.
„Pandemia Covid-19 a dezvăluit faptul că natura conţine multe riscuri infecţioase pentru oameni", notează cercetătorii în acest studiu, care arată că insectele şi rudele lor din natură reprezintă un rezervor mare şi necaracterizat de gene nedescoperite în bacteriile strâns înrudite cu cele care cauzează unele dintre cele mai rezistente infecţii la antibiotice.
