Oricine a fost vreodată la un concert zgomotos cunoaşte senzaţia de ţiuit în urechi. Unii oameni se confruntă cu pierderi temporare sau chiar permanente de auz, sau cu schimbări drastice în percepţia sunetului după ce zgomotele puternice încetează.
Acum, o echipă de la facultatea de medicină a Universităţii din Pittsburgh (Pitt) şi de la Centrul de Cercetare a Auzului, care studiază de mai mulţi ani investigarea modului în care funcţionează auzul, pentru a dezvolta modalităţi de tratare a tinitusului şi a pierderii auzului, a descoperit un mecanism molecular al pierderii auzului induse de zgomot şi arată că acesta ar putea fi atenuat cu medicamente.
Într-o cercetare ce urmează să fie publicată în revista Proceedings of the National Academy of Sciences-PNAS, echipa descrie un mecanism molecular al pierderii auzului induse de zgomot şi arată că acesta ar putea fi atenuat cu medicamente.
Studiul arată că pierderea auzului indusă de zgomot, care afectează milioane de americani, provine din deteriorarea celulară în urechea internă, care este asociată cu excesul de zinc care pluteşte liber - un mineral esenţial pentru buna funcţionare celulară şi pentru auz.
Experimentele pe şoareci au arătat că medicamentele care funcţionează ca nişte bureţi moleculari reţin excesul de zinc pot ajuta la restabilirea auzului pierdut sau, dacă sunt administrate înainte de o expunere la un sunet puternic preconizat, pot proteja împotriva pierderii auzului.
„Pierderea auzului indusă de zgomot afectează milioane de vieţi, dar, întrucât biologia pierderii auzului nu este pe deplin înţeleasă, prevenirea pierderii auzului a fost o provocare continuă", a declarat autorul principal Thanos Tzounopoulos, profesor şi vicepreşedinte al centrului de cercetăre în otolaringologie de la Pitt.
În timp ce unii indivizi suferă de pierderea auzului indusă de zgomot ca urmare a unei leziuni traumatice acute la nivelul urechii, alţii observă o deteriorare bruscă a auzului după ce au fost expuşi în mod continuu la zgomote puternice, de exemplu pe un câmp de luptă sau pe un şantier de construcţii.
Alţii observă că auzul lor se deteriorează după ce au asistat la un spectacol de muzică tare.
Cercetătorii spun că o astfel de pierdere a auzului indusă de zgomot poate fi debilitantă.
Unele persoane încep să audă sunete care nu există, dezvoltând o afecţiune numită tinitus, care afectează grav calitatea vieţii unei persoane.
Recenta cercetare, care se concentrează pe biologia auzului, a tinitusului şi a pierderii auzului, s-a străduit să determine fundamentele mecanice ale afecţiunii, în încercarea de a pune bazele dezvoltării unor tratamente eficiente şi minim invazive în viitor.
Realizând experimente pe şoareci şi pe celule izolate ale urechii interne, cercetătorii au descoperit că, la câteva ore după ce şoarecii sunt expuşi la un zgomot puternic, nivelul de zinc din urechea lor internă creşte brusc.
Expunerea la zgomote puternice provoacă o eliberare robustă de zinc în spaţiul extra şi intracelular care, în cele din urmă, duce la deteriorarea celulelor şi întrerupe comunicarea normală între celule.
Din fericire, această descoperire deschide calea pentru o posibilă soluţie. Experimentele au arătat că şoarecii, care au fost trataţi cu un compus cu eliberare lentă, care a legat excesul de zinc liber, au fost mai puţin predispuşi la pierderea auzului şi au fost protejaţi de daunele induse de zgomot.
Cercetătorii de la Pitt dezvoltă în prezent un tratament care va fi testat în cadrul unor studii preclinice de siguranţă, cu scopul de a-l face disponibil ca o opţiune simplă, fără prescripţie medicală, pentru a ajuta la protejarea împotriva pierderii auzului.
