Cercetările sugerează că modificările bacteriilor intestinale cauzate de PFAS toxice pot reduce funcţia renală. În primul studiu de acest gen, cercetătorii de la facultatea de medicină Keck au descoperit că problemele legate de bacteriile intestinale şi de metaboliţii aferenţi pot ajuta la explicarea legăturii dintre „substanţele chimice veşnice” (PFAS) şi afectarea rinichilor.
Noi cercetări au arătat că legătura dintre substanţele per- şi polifluoroalchilice (PFAS), şi afectarea rinichilor poate fi legată de dereglarea microbiomului intestinal, care este format din bacterii şi alte microorganisme care trăiesc în tractul digestiv.
PFAS sunt o clasă de aproximativ 15.000 de compuşi care sunt utilizate pentru a face produsele rezistente la apă, pete şi grăsimi. Acestea sunt, de asemenea, legate de o serie de probleme grave de sănătate, cum ar fi cancerul, disfuncţiile imunitare, malformaţiile congenitale, tulburările endocrine şi bolile hepatice.
Acestea sunt cunoscute drept „substanţe chimice veşnice” deoarece nu se descompun complet odată ajunse în mediu.
Un nou studiu asociază expunerea la PFAS toxice, la adulţii tineri cu o sănătate intestinală redusă, pe care cercetătorii o suspectează a fi un motor al bolilor de rinichi mai târziu în viaţă.
Boala renală este una dintre problemele de sănătate bine stabilite legate de expunerea la PFAS, iar noua cercetare sugerează că modificările bacteriilor intestinale şi ale metaboliţilor asociaţi cauzate de substanţele chimice par să fie responsabile pentru până la 50% din scăderea funcţiei renale observată pe o perioadă de patru ani.
„Împreună cu aceste boli metabolice apare un risc mai mare de diabet sau boli renale cronice, iar aceasta este una dintre cauzele de mortalitate cu cea mai rapidă creştere în Statele Unite, deci este o întrebare foarte importantă”, a declarat într-un comunicat Jesse Goodrich, unul dintre coautorii studiului, de la facultatea de medicină Keck, din cadrul Universităţii din California de Sud.
Singurul studiu epidemiologic din Stastele Unite care a verificat impactul PFAS asupra sănătăţii a constatat că unele dintre substanţele chimice cauzează probabil boli cronice de rinichi.
Cercetătorii s-au bazat pe descoperirile recente care leagă PFAS de efectele asupra sănătăţii intestinale şi pe o mai bună înţelegere a modului în care sănătatea intestinală este legată de funcţia renală.
Pentru a încerca să conecteze aceste puncte, oamenii de ştiinţă au adunat o mică cohortă de tineri adulţi, dintre care majoritatea erau hispanici, un grup care are o rată ridicată de boli metabolice şi un risc ridicat de boli renale.
Cercetătorii au colectat probe de sânge şi fecale care le-au permis să măsoare nivelurile de PFAS, bacteriile din microbiomul intestinal şi metaboliţii circulanţi, apoi au măsurat funcţia renală patru ani mai târziu. Ei au constatat reduceri ale metaboliţilor antiinflamatori, precum şi ale bacteriilor care îi produc, şi creşteri ale metaboliţilor inflamatori.
Acest lucru reduce funcţia renală, ceea ce, pe parcurs, poate creşte riscul de a avea nevoie de dializă sau de un transplant de rinichi, în special dacă o persoană suferă de diabet sau de o altă boală care afectează rinichii.
Nu este clar de ce PFAS afectează sănătatea intestinală, dar cercetătorii cred că o „ipoteză de lucru” ar putea fi faptul că substanţele chimice imită acizii graşi care sunt esenţiali pentru reglarea sănătăţii intestinale, iar compuşii par să împiedice acest proces.
Dimensiunea eşantionului studiului a fost mică, iar cercetătorii spun că acesta indică necesitatea unei explorări mai ample a problemei, dar autorii spun că descoperirile ar putea duce la tratarea sau prevenirea bolilor renale cauzate de expunerea la PFAS, care este dificil de gestionat.
La nivel de politică, studiul subliniază necesitatea de a reduce cantitatea de PFAS produsă şi eliberată în mediu sau utilizată în bunurile de consum, a declarat coautorul Hailey Hampson. Atunci când există o expunere semnificativă, sunt indicate medicamente care ar putea fi utilizate pentru a trata boala.
Constatările sugerează, de asemenea, că intervenţiile în regimul alimentar care echilibrează bacteriile intestinale ar putea fi utile.
Constatările oferă noi cunoştinţe pentru cercetătorii care doresc să înţeleagă mai bine legătura dintre PFAS şi sănătatea rinichilor, după ce studiul a observat reduceri ale metaboliţilor antiinflamatori, precum şi ale bacteriilor care îi produc, şi creşteri ale metaboliţilor inflamatori.
„Acest lucru indică inflamaţia şi stresul oxidativ ca un mecanism potenţial, deci acesta este un domeniu în care se pot concentra cercetările viitoare”, spun autorii.
O limitare a studiului este dimensiunea redusă a eşantionului. Sunt necesare studii mai ample pentru a determina dacă şi cum pot fi utilizate rezultatele pentru a proteja împotriva leziunilor renale induse de PFAS.
În continuare, echipa de cercetare va trece de la măsurarea metaboliţilor din sânge la detectarea prezenţei lor în anumite ţesuturi ale corpului, inclusiv în rinichi.
