Potrivit Bibliotecii Naţionale de Medicină, se estimează că leziunile renale acute (AKI) afectează între 15% şi 20% dintre pacienţii care sunt spitalizaţi, ceea ce îi expune la un risc mai mare decât de obicei de deces în spital şi la o formă progresivă de boală renală cronică care poate necesita în cele din urmă dializă sau transplant.
Acum, cercetătorii de la Johns Hopkins Medicine, raportează progrese în căutarea unor markeri mai precişi şi mai uşor de obţinut pentru a ajuta la predicţia, gestionarea şi evaluarea tratamentului leziunilor renale acute (AKI).
Marcată de o inflamaţie gravă, AKI poate duce la pierderea bruscă a funcţiei renale, iar medicii caută de mult timp markeri care să îi alerteze cu privire la starea leziunilor acute fără a fi nevoie de biopsii renale invazive.
Rezultatele acestui studiu, care a analizat în total 120.985 de nuclei din probele de biopsie renală de la 24 de participanţi, au fost publicate miercuri, în revista Science Translational Medicine.
Noua cercetare a fost concepută pentru a ajuta la remedierea lipsei de evaluări neinvazive a ceea ce este cunoscut sub numele de repararea tubulilor proximali (PT) maladaptivă.
PT este un proces marcat de o inflamaţie excesivă, deoarece sistemul imunitar al organismului răspunde la AKI.
Acest proces oferă o oportunitate de a identifica markeri neinvazivi în sânge sau urină care pot prezice mai bine şi mai sigur AKI şi pot gestiona tratamentul.
Pacienţii cu AKI sunt grav bolnavi, frecvent la terapie intensivă, iar efectuarea de biopsii renale nu este fezabilă din motive de siguranţă.
Studiul a folosit o abordare de secvenţiere a acidului ribonucleic (ARN) cu un singur nucleu pentru a trasa profilul a 120.985 de nuclei din probele de biopsie renală de la 17 participanţi cu AKI şi şapte participanţi sănătoşi, graţie proiectului Kidney Precision Medicine (Medicina de Precizie a Rinichiului).
Dezvoltarea markerilor a necesitat analiza proteomului plasmatic la pacienţii supuşi unei intervenţii chirurgicale cardiace şi la maratoniştii care ar fi putut suferi de AKI legate de efort.
Cercetătorii au descoperit că pacienţii cu AKI aveau prezenţi tubuli proximali maladaptivi şi au putut identifica şase markeri proteici diferiţi.
Printre markerii proteici găsiţi se numără factorul de creştere şi transformare-β2 (TGFB2), a colagenului de tip XXIII-α1 (COL23A1) şi a neuroliginei 4 legate de X (NLGN4X); şi au avut o scădere a plasminogenului (PLG), a ectonucleotidului pirofosfatazei/fosfodiesterazei 6 (ENPP6) şi a proteinei C (PROC).
Potrivit autorilor studiului, aceste noi instrumente disponibile pentru a interpreta mesajele genetice din ţesutul biopsiei renale şi pentru a găsi produsele corespunzătoare (proteine) în sânge permit urmărirea st[riirinichiului în timpul evoluţiei AKI.
