Principalele vaccinuri anti-Covid-19 dezvoltate de Rusia şi China au o slăbiciune comună: se bazează pe un vector viral, o formă modificată a adenovirusului de tip 5 (Ad5), care provoacă răceli comune şi la care mulţi oameni au imunitate, ceea ce poate limita eficienţa vaccinurilor, potrivit experţilor consultaţi de Reuters.
Vaccinul chinezesc cel mai avansat în prezent este cel dezvoltat de compania CanSino Biologics, care se bazează pe vectorul viral Ad5. Compania a demarat de curând studii clinice de faza a III-a, dar a fost deja aprobat pentru utilizare militară în China.
Vaccinul dezvoltat de Institutul Gamaleea din Moscova se bazează şi el pe acelaşi vector viral şi nici măcar nu a ajuns în studii clinice de faza a III-a, deşi a fost autorizat în grabă de autorităţile din Rusia.
“Ad5 mă îngrijorează doar pentru că foarte mulţi oameni au imunitate. Nu sunt sigur care este strategia lor, însă poate nu va avea o rată de eficienţă de 70%. Ar putea fi de 40%, e mai bine decât nimic, până ce apare altceva”, a explicat Anna Durbin, cercetător în domeniul vaccinurilor la Universitatea Johns Hopkins din Statele Unite, pentru Reuters.
Vaccinurile sunt considerate esenţiale pentru încheierea actualei pandemii de Covid-19, care a provocat deja peste 850.000 de decese pe plan mondial.
Pe de altă parte, companiile din China şi Rusia au mai realizat vaccinuri bazate pe Ad5 şi susţin că au experienţa necesară pentru a limita riscurile legate de imunitatea existentă la o parte a populaţiei la adenovirus.
Totuşi, mulţi cercetători avertizează că, deşi s-au experimentat multe vaccinuri bazate pe Ad5 în ultimele decenii, niciunul dintre ele nu este larg răspândit.
De altfel, studiile clinice de faza I-a şi a II-a au indicat că noul vaccin dezvoltat de CanSino este sigur şi eficient, însă nu pentru cei cu imunitate preexistentă la Ad5.
Vaccinul, numit Ad5-nCoV şi dezvoltat printr-un parteneriat între CanSino şi Institutul de Biotehnologie din Beijing al Academiei Militare de Ştiinţe Medicale din China, foloseşte ca vector adenovirusul de tip 5 pentru a introduce material genetic al virusului SARS-CoV-2 în organismul uman şi a crea o reacţie imunitară şi anticorpi. Strategia este similară şi în cazul vaccinului rusesc.
Însă există o proporţie ridicată de persoane, atât în lumea occidentală, cât şi în statele în curs de dezvoltare, care au deja anticorpi la Ad5 – iar studiile clinice au indicat că vaccinul nu funcţionează bine la aceste persoane, deoarece sistemul lor imunitar identifică Ad5 şi îl distruge înainte ca materialul genetic al SARS-CoV-2 să genereze anticorpi.
Pentru a elimina riscurile, Universitatea Oxford a folosit, la vaccinul pe care l-a dezvoltat şi care este acum testat într-un studiu clinic de faza a III-a, un alt adenovirus, prezent la cimpanzei, dar nu la oameni.
De asemenea, vaccinul dezvoltat de grupul Johnson & Johnson foloseşte ca vector viral adenovirusul Ad26 – o tulpină foarte rară.
Experţii consideră că aceste abordări limitează mult riscurile de reducere a ratei de eficienţă.
“Candidatul de vaccin dezvoltat de Oxford are un avantaj important” faţă de vaccinul bazat pe Ad5 al CanSino, a menţionat dr. Zhou Xing, un reputat specialist în vaccinuri la Universitatea McMaster din Canada.
Pentru a creşte eficienţa, CanSino foloseşte o doză mai mare de Ad5 în vaccin, însă acest lucru generează alte riscuri, precum cel de a provoca febră la persoanele vaccinate – ceea ce nu ar face decât să ofere mai multe argumente mişcării anti-vaccin.
În cazul vaccinului rusesc, experţii au semnalat o altă problemă majoră: riscurile majore generate de folosirea unui vaccin cu eficienţă limitată.
Virusurile, inclusiv SARS-CoV-2, sunt cunoscute pentru abilitatea lor de a suferi mutaţii – de multe ori cu impact redus asupra riscului asupra oamenilor.
Însă atunci când apare o “presiune evolutivă” asupra patogenului – de exemplu, prin imunizarea în masă cu un vaccin care nu oferă protecţie deplină -, lucrurile se pot înrăutăţi.
“Dacă protecţia nu este deplină, se poate genera o presiune de selecţie naturală care poate avea ca efect lipsa de efect a imunităţii generate de vaccinuri asupra virusului. În acest sens, un vaccin slab este mai rău decât niciun vaccin”, a explicat Ian Jones, profesor de virusologie la Universitatea Reading din Marea Britanie, citat de Reuters.
Cercetătorii care au dezvoltat vaccinul rusesc, finanţaţi de autorităţile de la Moscova, susţin că vaccinul este sigur şi că a fost suficientă testarea lui timp de două luni în mici studii clinice cu un număr limitat de voluntari.
Însă rezultatele acelor studii nu au fost publicate niciodată, iar mulţi cercetători occidentali sunt sceptici şi consideră că un astfel de vaccin nu ar trebui folosit până ce nu se parcurg toate etapele de testare şi de aprobare din partea autorităţilor de reglementare din domeniul medicamentelor.
Rusia a preferat să ignore reglementările internaţionale din domeniu şi a anunţat luna aceasta că va începe vaccinuara grupurilor de risc, chiar dacă nu s-a realizat niciun studiu clinic de faza a III-a.
