Adulţii diagnosticaţi cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD) pot avea o speranţă de viaţă mai scurtă decât cei fără un astfel de diagnostic, potrivit rezultatelor unui nou studiu pe care unii experţi le-au numit „frapante”.
Cercetătorii au declarat că rezultatele studiului, realizat în premieră mondială, sunt „profund îngrijorătoare”, în timp ce alţi experţi au declarat că rezultatele sunt de-a dreptul „frapante”.
ADHD este o „tulburare de neurodezvoltare” care afectează diferite funcţii cerebrale, precum învăţarea, comunicarea, mişcarea, emoţiile şi atenţia. Tulburările de neurodezvoltare apar în copilărie, fiind cel mai adesea diagnosticată la copiii sub vârsta de 12 ani, şi continuă pe tot parcursul vieţii, pentru multe dintre persoanele afectate, potrivit Serviciului Naţional de Sănătate (NHS) din Regatul Unit.
Într-un studiu realizat în premieră mondială, ale cărui rezultate au fost publicate pe 23 ianuarie, cercetătorii au comparat peste 30.000 de adulţi din Regatul Unit cu ADHD cu peste 300.000 de persoane care nu suferă de această afecţiune.
Cercetarea s-a bazat pe înregistrări de îngrijire primară din perioada 2000-2019.
Studiul a constatat o reducere aparentă a speranţei de viaţă pentru bărbaţii diagnosticaţi cu ADHD între 4,5 şi 9 ani,şi între 6,5 şi 11 ani pentru femei, în comparaţie cu cei fără acest diagnostic.
Rezultate „foarte îngrijorătoare"
Persoanele cu ADHD prezintă diferenţe în modul în care îşi concentrează atenţia. Ei au adesea o energie ridicată şi o capacitate de a se concentra intens asupra a ceea ce îi interesează. Cu toate acestea, le poate fi dificil să se concentreze asupra sarcinilor obişnuite.
Acest lucru poate duce la mai multă impulsivitate, nelinişte şi diferenţe în planificarea şi gestionarea timpului, ceea ce poate face mai dificilă reuşita la şcoală şi la locul de muncă, ducând la provocări pe termen mai lung. ADHD este prezent încă din copilărie şi se recunoaşte din ce în ce mai mult că persistă la vârsta adultă.
Josh Stott, autor principal al noii cercetări şi profesor de îmbătrânire şi psihologie clinică la University College London (UCL), a declarat că este „profund îngrijorător” faptul că unii adulţi cu ADHD „trăiesc vieţi mai scurte decât ar trebui”.
„Persoanele cu ADHD au multe puncte forte şi pot prospera cu sprijinul şi tratamentul adecvat. Cu toate acestea, de multe ori nu beneficiază de sprijin şi sunt mai susceptibile de a se confrunta cu evenimente de viaţă stresante şi excludere socială, ceea ce are un impact negativ asupra sănătăţii şi stimei lor de sine”, a declarat el într-un comunicat.
Cercetătorii au avertizat că ADHD la adulţi este adesea subdiagnosticat, astfel încât studiul poate supraestima reducerea speranţei de viaţă, adăugând că sunt necesare mai multe cercetări.
Kevin McConway, profesor emerit de statistică aplicată la Open University din Marea Britanie, care nu a fost implicat în studiu, a declarat la rândul său că cercetarea este „frapantă”, dar că „lasă multe întrebări importante fără răspuns”.
„Chiar şi ţinând cont de o anumită incertitudine statistică, diferenţele estimate ale speranţei de viaţă între persoanele diagnosticate şi cele care nu sunt diagnosticate cu ADHD sunt destul de mari”, a spus el, adăugând că întrebarea importantă este ce se poate face în această privinţă.
Acest lucru depinde de faptul dacă ADHD a cauzat reducerea speranţei de viaţă, a spus el, menţionând că studiul este unul observaţional şi că „reţeaua de factori potenţiali care ar putea fi implicaţi este cu siguranţă complicată”.
Sprijin şi tratament
Cercetătorii au afirmat în studiu că reducerea speranţei de viaţă a fost probabil cauzată de „factorii de risc modificabili şi de nevoile de sprijin şi tratament nesatisfăcute” atât în cazul ADHD, cât şi al altor afecţiuni mentale şi fizice.
Philip Asherson, profesor de psihiatrie moleculară la King's College London, care nu a fost implicat în studiu, a adăugat într-o declaraţie că, deşi cauzele exacte ale decesului timpuriu sunt necunoscute, „ADHD este asociat cu rate mai mari de fumat, obezitate, boli cardiovasculare şi cancer, printre alte probleme de sănătate”.
„ADHD este din ce în ce mai recunoscut ca o afecţiune gravă la adulţi, asociată cu rezultate slabe pentru sănătate”, a spus el, adăugând, totuşi, că există un acces limitat la diagnostic şi tratament pentru aceasta.
Noul studiu a constatat, de exemplu, că doar unul din 300 de adulţi din perioada studiată avea un diagnostic de ADHD. Acest lucru a reprezentat unul din nouă „din numărul probabil de persoane cu ADHD” pe baza sondajelor, au declarat cercetătorii.
„Până când acest lucru nu va fi abordat, speranţa de viaţă mai scurtă demonstrată în acest studiu este probabil să continue”,spun specialiştii
Studiul a fost publicat joi în British Journal of Psychiatry.
