Cancerul de sân este unul dintre cele mai frecvent diagnosticate în rândul femeilor şi este în prezent una dintre principalele cauze de deces prin cancer. Diagnosticarea şi tratarea mai devreme duc la un prognostic mai bun, însă, mamografiile s-au dovedit a fi mai puţin eficiente pentru femeile sub 40 de ani, deoarece ţesutul mamar al acestora este mai dens, iar screening-ul şi biopsiile pot fi neplăcute. Curând, medicii ar putea fi capabili să folosească fluidele din corpul uman pentru a detecta în mod neinvaziv cancerul de sân mai devreme decât este posibil în prezent.
Cercetătorii încearcă să utilizeze fluidele corporale pentru a detecta mai devreme cancerul de sân în mod neinvaziv.
În laptele matern şi în serul din sânge, cercetătorii au identificat proteine care sunt implicate în dezvoltarea tumorilor.
Specialiştii în biochimie de la Universitatea Clarkson, din Statele Unite, speră să poată folosi aceste proteine legate de cancer pentru a crea un set de biomarker pe care medicii să-l poată folosi pentru a detecta cancerul de sân mai devreme, ajutând astfel la diagnosticare şi tratament.
Danielle Whitham, de la Universitatea Clarkson din New York, spune că cercetările laboratorului său ar putea ajuta, de asemenea, femeile considerate prea tinere pentru a face mamografii regulate.
„În cele din urmă, am putea depista cancerul de sân mai devreme, şi în cazul persoanelor mai tinere, înainte ca acestea să se îmbolnăvească doar cu ajutorul analizelor de sânge", a declarat ea recent.
Proteinele ca biomarkeri
Cercetătorii pot analiza proteinele prezente într-o varietate de ţesuturi, de la biopsii din tumori la fluide biologice, inclusiv sânge, salivă, urină, lacrimi sau lapte matern. Această tehnică este un exemplu de studiere a proteomului unui eşantion - toate proteinele dintr-o anumită celulă, organism sau specie, domeniu care se numeşte proteomică.
Proteomica poate fi un instrument puternic atunci când cercetătorii compară proteomii ale indivizilor din grupuri diferite, cum ar fi în sângele persoanelor sănătoase faţă de cele cu cancer de sân.
Acest tip de comparaţie caz-control poate identifica o singură proteină sau un grup de proteine şi variantele acestora care sunt specifice unei afecţiuni.
Este ceea ce căută în prezent cercetătorii: proteine care sunt prezente doar în probele de la persoanele care au cancer de sân.
Oamenii de ştiinţă le numesc biomarkeri pentru că semnalează faptul că un pacient are o anumită afecţiune.
Odată ce candidaţii de biomarkeri vor fi verificaţi prin studii clinice la scară largă care includ mulţi pacienţi, se speră că anumite proteine vor putea fi folosite pentru a evalua riscul viitor al unei persoane de a dezvolta cancer de sân.
În prezent, medicii pot utiliza biomarkeri pentru cancerul de sân pentru a evalua răspunsul unui pacient la tratament.
De exemplu, moleculele antigenul de cancer 15-3 (antigenul carbohidrat CA 15-3) şi antigenul carcinoemibrionar (CEA) sunt ridicate la pacienţii cu cancer de sân, astfel încât monitorizarea nivelurilor acestora le poate permite medicilor să ştie dacă tratamentul funcţionează.
De asemenea, variantele moştenite ale genelor BRCA1/2 pot creşte probabilitatea de a dezvolta cancer; acestea pot acţiona ca biomarkeri în depistarea riscului de cancer.
Totuşi, niciunul dintre aceşti biomarkeri nu ajută la diagnosticarea cancerului de sân.
Cercetătorii preferă proteinele ca biomarkeri ai cancerului în locul materialelor genetice ADN şi ARN, deoarece proteinele oferă o imagine instantanee a ceea ce se întâmplă în corpul unui pacient în momentul în care se colectează o mostră.
ADN-ul şi ARN-ul potindica dacă o anumită genă este activată sau dezactivată, dar nu şi forma activă a proteinei pentru care aceasta codifică sau abundenţa relativă a proteinelor.
Analiza proteinelor poate dezvălui, de asemenea, modificările pe care le-a suferit proteina şi interacţiunile proteină-proteină care pot modifica modul în care funcţionează o proteină.
Beneficiile biomarkerilor din lapte şi din ser
Laptele matern şi serul din sânge sunt două fluide corporale care pot fi colectate în mod neinvaziv şi care oferă informaţii despre ceea ce se întâmplă în organism la momentul când sunt colectate.
Laptele matern conţine proteine secretate, celule imune şi celule descuamate ale canalelor de lapte. În timpul lactaţiei, sânul lucrează activ pentru a crea lapte pentru a hrăni un copil. Orice anomalie din laptele matern reflectă situaţia din organism la acel moment. Unele proteine din laptele matern circulă, de asemenea, în tot corpul şi pot fi găsite şi în serul din sânge.
Serul sanguin (plasma) este partea lichidă a sângelui după ce globulele roşii au fost eliminate. Acesta conţine aceleaşi proteine care se găsesc în sânge, mai puţin factorii de coagulare, permiţând astfel monitorizarea nivelurilor de proteine circulante.
Concentrarea asupra unui biomarker bazat pe ser ar însemna că acesta ar putea fi folosit pentru a depista incidenţa bolii în cazul fiecărei femeie, nu doar pentru cele care alăptează.
Proteinele pe care cercetătorii le-au găsit în laptele matern şi pe care le-au identificat ca fiind dereglate în cazul cancerului de sân sunt implicate în capacitatea celulelor canceroase de a se diviza, de a se înmulţi şi de a se răspândi în tot corpul. Toate acestea favorizează progresia bolii.
Oamenii de ştiinţă consideră în prezent că aceste proteine din laptele matern pot fi un viitor biomarker pentru cancerul de sân, potrivit unui studiu publicat recent în Expert Review of Proteomics.
Grupul lucrează în prezent la utilizarea serului sanguin pentru a identifica proteinele care ar putea fi implicate în cancerul de sân. Trecerea de la laptele matern la serul din sânge ar permite persoanelor de orice vârstă şi stare reproductivă să fie depistate pentru cancerul de sân, nu doar cele care alăptează.
