Risc crescut de psoriazis la pacienţii cu cancer trataţi cu inhibitori ai punctelor de control imunitar

Risc crescut de psoriazis la pacienţii cu cancer trataţi cu inhibitori ai punctelor de control imunitar

Un studiu de amploare din Taiwan recomandă monitorizarea pentru psoriazis după tratamentele de imunoterapie împotriva cancerului. Inhibitorii punctelor de control imunitar PD-1 şi PD-L1 (ICI) pentru tratarea cancerului avansat au fost asociaţi cu un risc crescut de psoriazis.

Cercetătorii de la Centrul Medical Naţional de Apărare din Taiwan au identificat un risc crescut de psoriazis la pacienţii cu cancer supuşi tratamentelor cu inhibitori ai punctului de control imunitar (ICI), cu implicaţii pentru alte evenimente adverse legate de imunitate.

Într-o analiză iniţială, riscul de psoriazis în rândul pacienţilor cu cancere în stadiul III/IV a fost de două până la trei ori mai mare în rândul utilizatorilor de ICI comparativ cu controalele care au primit chimioterapie sau agenţi ţintiţi (5,76 vs 1,44 cazuri la 1 000 de ani-persoană).

În ultimul deceniu, ICI au devenit o parte din ce în ce mai importantă a imunoterapiei cancerului. Terapiile ICI sporesc capacitatea sistemului imunitar de a lupta împotriva celulelor canceroase, dar au fost asociate cu evenimente adverse. Aceste evenimente pot rezulta dintr-o pierdere a toleranţei celulelor T, permiţând sistemului imunitar să atace ţesuturi şi organe sănătoase, cum ar fi pielea, tractul gastrointestinal, ficatul, plămânii şi sistemul endocrin.

Într-un studiu, cercetătorii au analizat datele din baza Asigurărilor Naţionale de Sănătate din Taiwan - care cuprinde mai mult de 99% dintre rezidenţi - şi din Registrul Cancerului din Taiwan, concentrându-se pe persoanele care au primit medicamente antineoplazice pentru cancere în stadiile III şi IV.

Echipa a aprofundat legătura dintre ICI şi psoriazis, o boală de piele caracterizată prin pete roşii, solzoase, cu impact fizic şi emoţional semnificativ asupra pacienţilor.

Din 135.230 de pacienţi cu cancer în stadiul III / IV (vârsta medie 63 de ani; 45% femei), care au primit medicamente antineoplazice din ianuarie 2019 până în iunie 2021, inclusiv 3.188 de pacienţi eligibili pentru grupul ICI, în timp ce 132.042 au primit chimioterapie sau terapii ţintite şi au servit ca utilizatori non-ICI. Rezultatul primar măsurat a fost incidenţa psoriazisului în timpul perioadei de urmărire.

Pe parcursul unei urmăriri medii de aproximativ 18 luni (197.107 ani-persoană), psoriazisul a fost diagnosticat la 295 de pacienţi (0,2%).

În absenţa randomizării, cercetătorii au utilizat abordarea IPTW (Probabilitatea inversă de ponderare a tratamentului) pentru a echilibra variabilele de bază între grupurile ICI şi non-ICI. În rândul grupului ICI, majoritatea utilizatorilor au luat agenţii ca monoterapie (74%), restul urmând terapia ICI în asociere cu terapii ţintite sau terapii citotoxice.

Utilizând o metodă statistică pentru a ţine cont de alţi factori, cercetătorii au constatat că pacienţii trataţi cu ICI au fost de peste trei ori mai predispuşi să dezvolte psoriazis  şi de peste două ori mai predispuşi atunci când au fost luate în considerare alte riscuri. Aceste riscuri crescute au rămas consecvente în cadrul diferitelor metode de studiu şi analize suplimentare.

Astfel, utilizarea ICI a fost legată de o incidenţă mai mare a psoriazisului la 5,76 cazuri la 1.000 de ani-persoană, comparativ cu 1,44 cazuri în grupul non-ICI, scriu Li-Ting Kao şi colegii săi de la Centrul Medical Naţional de Apărare din Taipei, Taiwan.

Analizele pe subgrupuri au arătat riscuri potenţial mai mari pentru psoriazis în rândul utilizatorilor de ICI care aveau peste 65 de ani sau bărbaţi, dar acest lucru nu a fost susţinut de testele statistice ulterioare. Nu au existat diferenţe semnificative între utilizatorii ICI şi non-utilizatorii ICI în ceea ce priveşte ratele vizitelor ambulatorii sau dermatologice pe lună.

Cercetătorii au stabilit că ICI, în special cele care vizează proteina 1 a morţii celulare programate şi ligandul său PD-L1 (PD-1/PD-L1), blochează în esenţă funcţia proteinelor care acţionează de obicei ca frâne ale sistemului imunitar.

Intensificarea răspunsului imunitar determină celulele T să ţintească în mod eronat ţesuturile sănătoase, cum ar fi pielea, crescând probabilitatea apariţiei unor afecţiuni precum psoriazisul. Mecanismul reflectă modul în care ICI ar putea declanşa alte evenimente legate de imunitate prin intensificarea răspunsurilor proinflamatorii ale celulelor T helper.

Conform rezultatelor, pierderea toleranţei celulelor T contribuie la apariţia psoriazisului. Aceasta poate sta la baza altor evenimente adverse legate de imunitate asociate cu ICI, care variază de la uşoare la ameninţătoare de viaţă în mai multe sisteme de organe.

„Deşi acest efect advers este relativ neobişnuit, este important ca profesioniştii din domeniul medical, clinicienii şi îngrijitorii să fie conştienţi de acest risc potenţial pentru a îmbunătăţi sănătatea pielii şi pentru a asigura o îngrijire optimă a cancerului”, a concluzionat grupul într-un articol publicat în revista JAMA Dermatology.

Această descoperire adaugă un nivel critic de cunoştinţe asupra modului în care ICI pot contribui la apariţia psoriazisului şi a altor efecte adverse. Având în vedere studiile anterioare care leagă moartea celulară programată crescută de severitatea psoriazisului, constatările arată necesitatea sensibilizării cadrelor medicale cu privire la potenţialele efecte adverse.

Echilibrarea avantajelor ICI-urilor cu riscurile acestora este esenţială pentru a asigura o îngrijire optimă pentru pacienţii cu cancer, indică autorii studiului.

Acest studiu oferă dovezi solide ale unui risc semnificativ crescut de psoriazis nou apărut în special la utilizatorii de ICI într-o cohortă mare de pacienţi cu cancer, a comentat rezultatele dr. Shoshana Marmon,  de la Colegiul medical New York din Valhalla.

„Oncologii ar trebui să monitorizeze semnele timpurii de psoriazis după începerea tratamentului cu ICI, să educe pacienţii să raporteze prompt modificările cutanate şi să colaboreze cu dermatologii cu privire la cel mai bun mod de a gestiona psoriazisul fără a întrerupe tratamentul cancerului”, a precizat dr. Marmon.

Mecanismul din spatele unei legături ICI-psoriazis este necunoscut, au remarcat autorii.

Cu toate acestea, „ICI blochează căile inhibitoare, cum ar fi PD-1/PD-L1 şi CTLA-4, pe care celulele canceroase le folosesc pentru a se sustrage sistemului imunitar, ducând astfel la reactivarea celulelor T”, scriu ei. „Acest lucru poate spori activitatea imună şi poate duce rapid la inflamaţie şi autoimunitate, manifestându-se ca psoriazis”.

În special, cercetătorii au raportat că excesul de risc de psoriazis a fost cel mai mare în primele 180 de zile de utilizare a ICI, în analiza menită să imite intenţia de tratament.

Constatările confirmă ceea ce se observă în practica clinică, a comentat dr. Steven Daveluy, Centrul dermatologic Wayne State din Michigan.

„Unul dintre aspectele interesante ale (evenimentelor adverse) legate de imunitate este capacitatea lor de a se prezenta aproape în orice moment în timpul tratamentului sau chiar după terminarea tratamentului”, a explicat dr. Daveluy, care nu a fost implicat în studiu.

„Autorii au confirmat această constatare în psoriazis, observând că ar putea apărea oriunde între 2 şi 150 de săptămâni de tratament, cu o medie de 4 săptămâni”.

În ceea ce priveşte gestionarea psoriazisului incident care necesită mai mult decât agenţi topici, specialiştii că produsele biologice se pot ajuta la obţinerea controlului afecţiunii cronice a pielii, menţinând în acelaşi timp pacienţii sub tratament împotriva cancerului. De obicei, medicii optează mai întâi pentru un inhibitor al interleukinei (IL)-17.

„Există dovezi potrivit cărora cancerele utilizează calea IL-17 pentru creştere şi angiogeneză”, a explicat dr. Daveluy. „Inhibitorii IL-17 sunt în curs de studiu pentru a investiga beneficiile lor potenţiale ca parte a unui regim de tratament al cancerului”.

Inhibitorii IL-23 par, de asemenea, siguri la pacienţii cu cancer, dar mai multe date ar ajuta la confirmarea acestui lucru, a adăugat medicul.

Echipa a indicat că există limitări ale studiului observaţional, inclusiv lipsa de detalii privind severitatea psoriazisului şi lipsa variabilelor pacientului (de exemplu, stilul de viaţă, factorii genetici, indicele de masă corporală şi expunerile la mediu) care pot fi legate de psoriazis.

În plus, baza de date de asigurări din Taiwan nu a acoperit inhibitorii CTLA-4, ceea ce limitează generalizarea rezultatelor dincolo de inhibitorii PD-1 şi PD-L1.

viewscnt