Utilizarea statinelor la pacienţii cu steatoză hepatică asociată disfuncţiei metabolice (MASLD) este legată de un risc mai scăzut pe termen lung de mortalitate din toate cauzele, evenimente legate de ficat şi progresia cicatrizării hepatice.
Deşi mulţi pacienţi cu MASLD sau boli cardiovasculare primesc tratament pe bază de statine acestea nu sunt utilizate pe scară largă din cauza preocupărilor legate de posibile leziuni hepatice şi slăbiciune musculară.
Cercetătorii au efectuat un studiu observaţional de cohortă pentru a evalua efectele pe termen lung ale utilizării statinelor la 7.988 de pacienţi (vârsta medie, 53 de ani; 58,2% femei) cu MASLD care au fost supuşi la cel puţin două examinări prin elastografie tranzitorie unidimensională controlată prin vibraţii.
Studiul a implicat 16 centre din Statele Unite, Europa şi Asia.
Pacienţii au fost clasificaţi în cei cu boală hepatică cronică avansată compensată (cACLD; măsurarea rigidităţii ficatului ≥ 10 kPa) şi cei fără cACLD (măsurarea rigidităţii ficatului < 10 kPa). La momentul iniţial, 17% dintre pacienţi aveau cACLD.
Prescripţiile medicamentoase au inclus mai multe statine printre care simvastatin, pravastatina, atorvastatina, rosuvastatina, lovastatina, fluvastatina şi pitavastatina. La momentul iniţial, 40,5% dintre pacienţi au utilizat statine.
Rezultatul primar a fost compus din mortalitatea din toate cauzele şi evenimentele legate de ficat, inclusiv ciroza, carcinomul hepatocelular sau mortalitatea legată de ficat. Rezultatele secundare au inclus modificări ale rigidităţii hepatice (fibroza hepatică - acumularea în exces de ţesut cicatricial (fibros) nefuncţional la nivelul ficatului ) evaluate pe o durată medie de urmărire de 4,6 ani.
Utilizarea statinelor a fost asociată cu un risc cu 76,7% mai mic de mortalitate din toate cauzele şi un risc cu 62% mai mic de evenimente legate de ficat decât neutilizarea acestor medicamente.
Utilizarea statinelor a fost, de asemenea, asociată cu un risc cu 46% şi 55% mai mic de progresie a rigidităţii hepatice în grupurile cACLD şi non-cACLD, respectiv, decât neutilizarea.
Nu a fost găsită nicio asociere semnificativă între utilizarea statinelor şi regresia rigidităţii hepatice.
„Rezultatele acestui studiu de cohortă sugerează că utilizarea statinelor poate contribui la reducerea ratelor de morbiditate şi mortalitate CVD (boli cardiovasculare) şi la încetinirea progresiei rigidităţii hepatice atât la pacienţii cu cACLD, cât şi la cei fără cACLD”, au scris autorii studiului, care a fost publicat recent în revista Gut (BMJ Journals).
Aceştia semnalează şi limitările studiului, subliniind că este posibil ca evaluarea pacienţilor la intervale diferite să fi afectat interpretarea datelor. Perioada medie de urmărire poate fi considerată scurtă pentru evaluarea progresiei bolii hepatice cronice (CLD). În plus, confuzia reziduală (Confuzia reziduală este definită ca distorsiunea care rămâne după controlul confuziei în proiectarea şi analiza unui studiu) în cazul utilizatorilor de statine ar fi putut duce la o supraestimare a beneficiilor statinelor.
