O analiză riguroasă a numeroase studii concluzionează că o parte a creierului asociată în mod tradiţional cu mişcarea este anormală la copiii cu tulburări de dezvoltare a limbajului, potrivit specialiştilor în neuroştiinţe de la Centrul medical al universităţii americane Georgetown. Descoperirea are potenţialul de a îmbunătăţi atât diagnosticarea, cât şi tratamentul dificultăţilor de limbaj.
În timp ce ştiinţa modernă a reuşit să realizeze o cartografiere incredibilă a creierului uman, noile cercetări arată că mai sunt multe de parcurs atunci când vine vorba despre înţelegerea funcţionării interne a proceselor cerebrale.
Oamenii de ştiinţă au descoperit acum anomalii la nivelul unei regiuni din creierul unor copii cu tulburări de limbaj. Această regiune, aflată în interiorul ganglionilor bazali, are, de asemenea, legături cu mişcarea.
Potrivit Institutelor naţionale pentru surzenie şi alte afecţiuni de comunicare (NIDCD) din Statele Unite, 3,3% dintre toţi copiii americani au o tulburare de limbaj.
Echipa de la Centrul Medical al Universităţii Georgetown raportează că o regiune a creierului, asociată în mod tradiţional cu mişcarea, se dezvoltă în mod constant în mod anormal în rândul copiilor cu tulburări de dezvoltare a limbajului.
Mai exact, cercetătorii au analizat anomaliile cerebrale prezente în rândul unor copii cu tulburări de dezvoltare a limbajului.
Această afecţiune, despre care se ştie că influenţează dezvoltarea diferitelor aspecte ale limbajului, este aproximativ la fel de frecventă ca şi tulburarea de deficit de atenţie/hiperactivitate (ADHD) şi dislexia, şi chiar mai răspândită decât autismul.
Autorii studiului au descoperit că anomaliile au apărut în mod specific în regiunea neostriatum anterior din interiorul ganglionilor bazali, o structură situată în profunzimea creierului.
Pentru a înţelege mai bine de ce apar aceste deficienţe de limbaj, cercetătorii au analizat rezultatele a 22 de studii anterioare care au examinat structurile cerebrale la persoanele cu această tulburare.
Apoi, ei au utilizat o nouă metodă computaţională pentru a identifica modele comune de anomalii în toate aceste studii.
Acest lucru a dus la determinarea faptului că neostriatumul anterior a fost anormal în 100% din studiile care au evaluat această structură, mai puţine anomalii apărând în toate celelalte zone ale creierului.
„Sperăm că, prin identificarea bazelor neuronale ale dificultăţilor de dezvoltare a limbajului, putem contribui la creşterea gradului de conştientizare a unei tulburări majore, şi aproape nerecunoscute", afirmă autorul principal al studiului, Michael T. Ullman,profesor de neuroştiinţe şi director al laboratorului pentru studierea creierului şi afecţiunilor de limbaj, de la Centrul medical al universităţii Georgetown, într-un comunicat.
Echipa spune că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înţelege exact modul în care neostriatumul anterior ar putea duce la dificultăţile de limbaj.
Profesorul Ullman adaugă faptul că această lucrare evidenţiază capacitatea potenţială a unor medicamente capabile să îmbunătăţească deficienţele de mişcare datorate disfuncţiei ganglionilor bazali, de exemplu, medicamentele care acţionează asupra receptorilor de dopamină.
Mai mult, intervenţiile care încurajează structurile cerebrale intacte să compenseze aceste anomalii s-ar putea dovedi, de asemenea, destul de utile.
În cele din urmă, anomaliile ganglionilor bazali ar putea servi ca biomarkeri timpurii ai unei probabilităţi crescute de probleme de dezvoltare a limbajului. Aceste semne de avertizare timpurie ar putea, ipotetic, să declanşeze proceduri de diagnosticare suplimentare, facilitând potenţial un tratament timpuriu.
Continuarea eforturilor de cercetare pentru a înţelege mai bine neurobiologia tulburărilor de dezvoltare a limbajului, în special rolul ganglionilor bazali, ar putea ajuta numeroşii copii care sunt afectaţi de aceste probleme, menţionează profesorul Ullman.
Studiul a fost publicat vineri, în revista Nature Human Behaviour.
