O cercetare condusă de Universitatea San Diego, din California, sugerează că variabilitatea pe termen lung a tensiunii arteriale este asociată cu agravarea accelerată a vederii periferice din cauza progresiei glaucomului.
Glaucomul este o neuropatie oculară progresivă multifactorială care, netratată, duce la orbire. Presiunea intraoculară (PIO) este un factor de risc modificabil dovedit.
Într-o cercetare recentă, afectarea autoreglării vasculaturii (fluxul sanguin tisular) este propusă ca un alt factor-cheie în progresia glaucomului. Cercetătorii speră să înţeleagă dacă aceste modificări vasculare sunt corelate cu progresia bolii.
Într-un studiu de cohortă retrospectiv, publicat în revista JAMA Ophthalmology, cercetătorii au analizat datele a 985 de pacienţi cu glaucom suspectat sau confirmat (1.674 de ochi; glaucom suspectat - 777 sau confirmat - 897).
Participanţii au fost selectaţi din studiile privind inovaţiile în diagnosticarea glaucomului şi evaluarea descendenţei africane a glaucomului, cărora li s-a măsurat tensiunea arterială şi le-a fost testat câmpul vizual din noiembrie 2000 până în decembrie 2022.
Cercetătorii din studiu au calculat valorile medii şi deviaţia standard a presiunii arteriale sistolice şi diastolice pentru fiecare participant. Aceşti parametri au fost încorporaţi în modele multivariabile cu efect mixt pentru a investiga asocierea lor cu ratele de pierdere a câmpului vizual.
Rezultatele au indicat faptul că o variabilitate mai mare a tensiunii arteriale a fost semnificativ asociată cu o pierdere mai rapidă a vederii periferice, în timp ce tensiunea arterială medie mai mare a prezentat o tendinţă (marginal nesemnificativă) de asociere cu o pierdere mai rapidă a câmpului vizual.
O variabilitate mai mare a tensiunii arteriale, combinată cu o tensiune arterială mai mare sau cu o presiune intraoculară mai mare, a fost asociată cu modificări accelerate ale presiunii arteriale medii şi diastolice.
Aceste constatări susţin legătura dintre tensiunea arterială mai ridicată şi variabilitatea pe termen lung a tensiunii arteriale şi declinul vederii periferice.
„Constatările sugerează că variabilitatea pe termen lung a tensiunii arteriale poate fi un modificator al asocierii dintre presiunea intraoculară şi progresia câmpului vizual în glaucom”, au scris autorii studiului. „O abordare mai integrată a managementului glaucomului este justificată, concentrându-se pe o monitorizare mai atentă a tensiunii arteriale, trimiteri în timp util la oftalmologi şi monitorizarea presiunii de perfuzie oculară (OPP) şi a fluctuaţiilor tensiunii arteriale”, au adăugat ei.
Următoarea provocare pentru cercetători va fi de a determina dacă modificările vasculare sunt cauzale sau doar o consecinţă a bolii.
