În prezent, nu există niciun tratament de modificare a bolii pentru Parkinson, o tulburare neurodegenerativă caracterizată prin înrăutăţirea în timp a simptomelor motorii şi non-motorii. Agregarea de alfa-sinucleină în creier este o caracteristică a bolii, iar mai multe studii preclinice au sugerat că această patologie este un factor cheie al progresiei bolii.
Primul anticorp monoclonal terapeutic experimental din clasa sa, prasinezumab, a dovedit că reduce semnele de deteriorare motorie la persoanele cu boala Parkinson care au o evoluţie rapidă, indică o analiză a datelor dintr-un studiu clinic de fază II de amploare, publicată luni în revista Nature Medicine.
Anticorpul monoclonal umanizat IgG1 a fost conceput pentru a se lega de alfa-sinucleina (α-sinucleină) agregate, permiţând degradarea acesteia.
Cercetătorii au analizat efectele potenţiale ale antocopului monoclonal asupra progresiei motorii în patru subpopulaţii pre-specificate care au avut simptome motorii în progresie rapidă în cadrul studiului Pasadena de fază II.
Aceste subgrupe cu progresie rapidă au fost definite prin utilizarea inhibitorilor de monoaminooxidază B (MAO-B) la momentul iniţial, stadiul bolii lor pe scala Hoehn şi Yahr, prezenţa tulburărilor comportamentale de somn cu mişcări rapide ale ochilor (REM) sau prezenţa fenotipurilor maligne difuze.
Cercetătorii au constatat că tratamentul cu prasinezumab a redus agravarea simptomelor motorii în toate subpopulaţiile cu progresie rapidă după 52 de săptămâni, comparativ cu simptomele motorii ale celor trataţi cu un placebo.
Acest efect nu a fost observat în subpopulaţiile tratate caracterizate ca fiind în progresie lentă.
Evaluarea simptomelor motorii a fost realizată cu ajutorul părţii III a scalei de evaluare a Parkinson (MDS-UPDRS), care este instrumentul standard de evaluare clinică pentru cuantificarea simptomelor motorii în boala Parkinson.
Aceste constatări sugerează că eficacitatea clinică a tratamentului experimental este observată doar după un an la pacienţii trataţi cu Parkinson cu progresie rapidă.
Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina dacă anticorpul monoclonal poate fi eficient la pacienţii cu o progresie mai lentă a bolii după perioade mai lungi de durată a tratamentului, acest lucru fiind explorat în prezent într-o fază deschisă extinsă a studiului Pasadena.
Studii suplimentare pentru a confirma aceste efecte la pacienţii cu Parkinson cu progresie rapidă sunt în curs de investigare într-un studiu amplu de fază II - studiul Padova.
